Adrian Marino, născut la 5 septembrie 1921, a fost un critic, istoric È™i scriitor român, laureat al premiului Herder, în anul 1985, un fost premiu cultural internaÈ›ional de prestigiu, dedicat promovării relaÈ›iilor È™tiiÈ›ifice, literare È™i artistice.
Urmează Liceul Militar, apoi Liceul Internat din IaÈ™i, devenind licenÈ›iat al Facultății de Litere la IaÈ™i È™i BucureÈ™ti. Între anii 1944 È™i 1947 lucrează ca asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu.
Printre cele mai importante cărÈ›i scrise de acesta se numără: "ViaÈ›a lui Alexandru Macedonski" (1965) - cartea cu care a debutat, la vârsta de 44 de ani, "Opera lui Alexandru Macedonski" (1967), "Hermeneutica lui Mircea Eliade" (1980), "Biografia ideii de literatură", vol. I-VII (1992-2003) - cele È™apte volume reprezentând prima enciclopedie românească literară completă, "ViaÈ›a unui om singur" (2010) - volumul său biografic, critic la adresa unor intelectuali activi în viaÈ›a publică.
Cartea "ViaÈ›a unui om singur" este încărcată de o tristeÈ›e sufletească ce răzbate din toate cele peste 500 de pagini. "Doresc să scriu totuÅŸi 'cartea' vieÅ£ii mele, în toate sensurile cuvântului. Să-mi afirm identitatea, 'personalitatea' bună, rea, aÅŸa cum a fost. Åži, dintr-odată, îmi dau seama de enormele obstacole interioare de care mă lovesc. Unele confesiuni pot părea 'naive' ÅŸi chiar 'ridicole'. Îmi asum acest risc.", declara Adrian Marino în preambulul cărÈ›ii.
"ViaÈ›a unui om singur" este o autobiografie îndelung aÈ™teptată, volumul captivând prin traseul unei vieÈ›i de excepÈ›ie, dar È™i prin valoarea culturală a mărturiei pe care o aduce. Prima versiune datează din anul 1993, fiind revizuită un an mai târziu, autobiografia oprindu-se în anul 1989.
Într-o discuÈ›ie avută cu Mircea Iorgulescu, în anul 1997, la Radio Europa Liberă, autorul declara că "e un volum imens, de vreo 1400 de pagini, care trebuie redus È™i rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică È™i culturală. În prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic".
După doi ani de la acea discuÈ›ie, Adrian Marino revine asupra manuscrisului, hotărându-se să îl rescrie integral, pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriÈ™ti. Această nouă ediÈ›ie este publicată la Editura Polirom, în anul 2010.
Cartea este împărÈ›ită în 26 de capitole, È™i anume: "Preambul", "Primele represiuni", "Mediul ieÈ™ean", "Descoperirea cărÈ›ilor", "Începuturi confuze", "Marele eÈ™ec: G. Călinescu", "Revolta", "Închisoarea", "Deportarea pe Bărăgan", "Refugiul la Cluj", "Jungla 'vieÈ›ii literare'", "CărÈ›ile româneÈ™ti", "În străinătate", "RelaÈ›iile externe", "Exilul È™i emigraÈ›ia", "CărÈ›i È™i publicaÈ›ii străine", "RelaÈ›iile cu regimul", "După 1989", "Adio 'literaturii'", "DistanÈ›area internaÈ›ională", "Singurătatea culturală", "Clarificarea ideologică", "DecepÈ›ia politică", "Altă Românie", "Izolarea definitivă" È™i "Câteva concluzii".
Capitolul al È™aselea, denumit "Marele eÈ™ec: G. Călinescu", este un capitol scris cu multă iritare. Episodul "Călinescu", producându-i autorului un mare dezgust, considerându-l un mare eÈ™ec al vieÈ›ii sale intelectuale, morale, dar È™i al existenÈ›ei sale sociale. "Descopeream, pas cu pas, imensa farsă a 'Marelui Maestru'. Singura circumstanță atenuantă era lipsa - tot mai evidentă pentru mine - a conÈ™tiinÈ›ei civice a elitei intelectuale româneÈ™ti."
În secÈ›iunea de concluzii, autorul remarcă cu extremă neplăcere, la încheierea scrierii acestei autobiografii, pe ultimii 50 de metri, faptul că dă semne de surmenaj, insomniile, axietățile, dar È™i obsesiile făcându-È™i apariÈ›ia.
La finalul cărÈ›i, autorul atinge È™i problema morÈ›ii: "Trăim, de fapt, singuri È™i nu putem muri decât tot singuri. Adevăratul eroism este al celui ce priveÈ™te moartea în față. Fără s-o sfideze. Dar È™i fără să se intimideze È™i să se umilească în faÈ›a sa, cerându-i îndurare È™i o foarte ipotetică 'salvare'".
Cartea "ViaÈ›a unui om singur" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediÈ›ie, È™i anume: Polirom (2010).