Adrian Paunescu - Iubiti-va pe tunuri

Adrian Păunescu, născut la 20 iulie 1943, în Copăceni (Republica Moldova), a fost un critic literar, poet, scriitor È™i politician român. A debutat ca poet în anul 1960, fiind unul dintre cei mai prolifici autori români, ale acelor vremuri. Între 1973-1985 a fost organizator al "Cenaclului Flacăra", întrunire muzical-culturală, desfășurată periodic în marile oraÈ™e ale României, unde artiÈ™tii prezentau lucrări muzicale È™i literare în faÈ›a unui public numeros. De la poezia compusă de Păunescu È™i până la versurile recitate de poeÈ›ii vremii, de la muzica timid îngânată de debutanÈ›i anonimi È™i până la unele piese deja cunoscute ale unor formaÈ›ii muzicale cunoscute, "Cenaclul Flacăra" delecta publicul cu muzică atât populară, căt È™i clasică, folk È™i rock. Spectacolele aveau loc la teatru "Ion Creangă" din BucureÈ™ti, fiind urmate apoi de turnee în toată È›ara, acestea desfășurându-se pe stadioane È™i în săli de spectacol care deveneau neîncăpătoare. Printre participanÈ›i s-au numărat: Mircea Vintilă, Valeriu Stelian, Florian PittiÈ™, Anda Călugăreanu, Zoia Alecu, Ștefan HruÈ™că.

Poezia "IubiÈ›i-vă pe turnuri", publicată prima dată în anii '70, în volumul "Versuri alese", a avut parte de critici dure din partea autorităților comuniste din România, deoarece era considerată prea subversivă È™i contrară ideologiei promovate de regimul comunist. Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute creaÈ›ii ale poetului, versurile ei fiind scandate de mulÈ›imea care protesta împotriva regimului comunist în timpul RevoluÈ›ie Române din anul 1989. "Mă voi feri ca de foc de pericolul/Că dragostea să devină/Obiect al meditaÈ›ie/Al speculaÈ›iei/Al filozofiei./Ferească Dumnezeu/De acea dragoste retorică,/În stare să ucidă/Numai eroii/Pe scenele de scândură uscată". Printre artiÈ™tii care au interpretat de-a lungul timpului poezia se numără muzicienii: Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Alexandru ArÈ™inel, "IubiÈ›i-vă pe turnuri" devenind un adevarat imn al pacifismului È™i iubirii în România post-comunistă. Poezia lui Păunescu a fost inclusă chiar È™i într-un film documentar, intitulat "De la Vidrighin la TimiÈ™oara", care expune momentele cheie ale RevoluÈ›iei Române din decembrie 1989. "Alt fel de dragoste am trăit eu/În zilele È™i-n nopÈ›ile vieÈ›ii mele./Am fost devorat,/De patimi reale,/Și nici un regizor/Nu mi-a putut iscăli pieptul/Cu biata lui cerneală roÈ™ie,/De care s-au învrednicit toÈ›i actorii/Eu însumi am ceva teatral/În fiinÈ›a mea./Dar eu nu sunt actorul,/Eu nu sunt regizorul,/Eu sunt autorul/Tragediei pe care o joacă atâÈ›ia".

În "IubiÈ›i-vă pe tunuri", Păunescu abordează tema violenÈ›ei, criticând războiul È™i distrugerile pe care le lasă în urma lui, în finalul poeziei îndemnând la iubire È™i pace, deoarece dragostea poate fi o armă puternică împotriva urii È™i a violenÈ›ei care se naÈ™te în urma acesteia. De-a lungul timpului poezia lui Păunescu a fost tradusă în numeroase limbi străine, fiind inclusă È™i în diverse antologii de poezie. DeÈ™i a fost scrisă în anii '70, această poezie rămâne o lectură relevantă È™i în zilele noastre, fiind o poezie emblematică a luptei împotriva războiului È™i a violenÈ›ei. "IubiÈ›i-vă,/IubiÈ›i-vă pe tunuri!/IubiÈ›i-vă până le veÈ›i hodorogi,/Până le veÈ›i scoate din funcÈ›iune,/IubiÈ›i-vă aruncând din mâini/Tot ce vi se-ntâmpla s-aveÈ›i în mâini,/Actele voastre, banii voÈ™tri, oglinzile".

Cartea "IubiÈ›i-vă pe tunuri" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Eminescu (1981) È™i Jurnalul National (2014).