„Cursa de È™oareci” este probabil una dintre cele mai faimoase romane poliÈ›iste ale tuturor timpurilor. Inspirată dintr-o întâmplare reală, petrecută la 1945, cartea va fi rapid adaptată pentru o piesă de teatru È™i câteva ecranizări. DeÈ™i pare incredibil, piesă se joaca până în zilele noastre în marile teatre ale lumii. Ironia sorÈ›ii face că Agatha Christie însăși să nu aibă încredere în această operă a sa È™i să declare într-un interviu că ecranizarea se va pierde în timp.
După cum ne-a obiÈ™nuit, cartea este plină de mister, iar acÈ›iunea este puternică È™i susÈ›inută cu fel È™i fel de artificii literare. Romanul aduce în prim plan o atmosferă regală, elegantă, iar povestea începe cu o tăcere stranie È™i prevestitoare de rău. Avem următoarele ingrediente: trei copii orfani aflaÈ›i în îngrijirea unui cuplu de fermieri britanici, o moarte suspectă È™i un mister înfricoșător.
La douăzeci de ani distanță de la moartea unuia dintre copii, opt personaje suspecte se regăsesc sub acoperiÈ™ul aceluiaÈ™i stabiliment. Cumva, fără a avea habar, fiecare are o legătură, cunoscută sau nu, cu moartea celui mic. Agatha Christie aduce o undă de mister, de gotic, È™i îmbină cumva realul cu fantasticul. Atmosfera stranie este păstrată până la finalul cărÈ›ii, iar faptul că se inspira dintr-un vas real, va înspăimânta publicul.
Titlul este È™i el sugestiv, căci cei opt participanÈ›i la acÈ›iune sunt cumva prinÈ™i într-o cursă contra cronometru È™i nu toÈ›i vor scăpa în viață. Este cunoscut faptul că familia adoptivă nu îi trata bine pe cei trei copii È™i că aceÈ™tia erau adesea supuÈ™i la rele tratamente, însă de aici până la crimă pare a fi drum lung. Poirot apare, că de obicei, de niciunde È™i este prins în această tumultoasă È™i macabră situaÈ›ie. Detectivul începe o anchetă È™i ajunge la concluzii de-a dreptul È™ocante. Aici, în decorul acesta aristocratic, nimeni nu este cine pretinde, iar legăturile sunt mai strânse decât ne-am imagina.
Fiecare participant la acÈ›iune are un secret care, fără să È™tie, se leagă de un secret al altui personaj. Nimeni nu mărturiseÈ™te adevărul, nimeni nu îÈ™i arată adevărata față, dar toÈ›i se declară nevinovaÈ›i.
Autoarea îi alocă sarcini suplimentare lui Poirot È™i îl trimite cumva în trecut, fără să îi ofere vreun indiciu în plus ori vreo pistă pe care să o poată urmări. SfârÈ™itul este neaÈ™teptat, greu de digerat È™i evocat într-o manieră deosebită de către regina romanelor poliÈ›iste. Cartea se distribuie masiv în Europa È™i nu numai, este tradusă în peste 50 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatul nostru, romanul se regăseÈ™te în mai multe ediÈ›ii: Multipress International (1997), Sfynx (1990).