Tommy È™i Tuppence sunt doi detectivi de duzină, care însă se cam plictisesc È™i ar da orice pentru a investiga niÈ™te crime adevărate. Cei doi îÈ™i imaginează tot felul de situaÈ›ii, au întotdeauna o imaginaÈ›ie bogată È™i sunt dispuÈ™i să îÈ™i pună viaÈ›a în pericol. Când È™eful lor le propune să preia conducerea AgenÈ›iei Blunt, o companie internaÈ›ională de detectivi, cei doi nu stau mult pe gânduri.
DeÈ™i nu au avut niciodată posibilitatea să participe la un caz grav, cei doi sunt dispuÈ™i să ofere tot suportul necesar È™i să îÈ™i dedice toată energia în noua meserie. De aici înainte începe un adevărat turneu al celor doi, care sunt capabili de orice numai pentru a câÈ™tiga experiență È™i a deveni detectivi celebri.
Agatha Christie este, că de fiecare dată, extraordinară È™i reuÈ™eÈ™te să îÈ™i contureze magistral personajele. Spre deosebire de alte romane, acesta are o uÈ™oară tentă comică È™i reuÈ™eÈ™te să amuze cititorul. Eroii romanului dau de bucluc la orice pas È™i dese sunt dățile în care nu găsesc uÈ™or calea de scăpare. Astfel, publicul trăieÈ™te cu sufletul la gură evenimentele È™i se implică activ în acÈ›iune. Agatha se joacă cu mintea personajelor, dar, mai ales, cu mintea audienÈ›ei.
Cei doi parteneri au de străbătut o cale lungă È™i anevoioasă, însă finalul călătoriei va fi spectaculos. PuÈ™i în faÈ›a faptului împlinit, cei doi detectivi în devenire sunt È™ocaÈ›i de complexitatea cazurilor la care vor participa. Crimele sunt atroce, făptaÈ™ii imposibil de găsit, iar munca din cadrul companiei este extenuantă. Vor reuÈ™i cei doi parteneri să facă față provocărilor? Vor fi în sfârÈ™it încununaÈ›i drept adevăraÈ›i investigatori?
Agatha Christie pune în scenă un spectacol macabru, comic pe alocuri È™i extrem de interesant. Tomy È™i Tuppence fac un cuplu aproape caraghios, ba chiar i-am putea cumva compara cu legendarii Stan È™i Bran. Aici însă nu vorbim despre o comedie, ci despre o incursiune fabuloasă în arta crimei È™i, mai ales, în arta investigaÈ›iei. De fapt, la o analiză mai atentă, povestea ar putea fi asemănată cu o comedie neagră. De aceasta dată Poirot nu îÈ™i face apariÈ›ia, căci Agatha concentrează întreaga responsabilitate în mâinile celor două personaje principale.
Cartea este savuroasă, oarecum diferită de restul operelor È™i reuÈ™eÈ™te să stârnească interesul publicului prin acÈ›iune, dar, îndeosebi, prin personaje. Finalul romanului nu este nici el unul simplu, deÈ™i ar trebui să aducă liniÈ™te în vieÈ›ile eroilor È™i lumina asupra situaÈ›iilor complicate. Autoarea îÈ™i pune, o data în plus, amprenta asupra manuscrisului È™i pune accent deosebit pe răsturnările de situaÈ›ie.
Cartea, publicată în 1929, nu a avut succesul altor romane din palmaresul Agathei, însă a fost tradusă în peste 20 de limbi străine È™i adaptată pentru o piesa de teatru. La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale acesteia: Excelsior (1995), Multi Press (1995).