Alain Besancon - Nenorocirea secolului

Alain Besancon este un istoric francez care s-a născut la data de 25 aprilie 1932, în cel de-al È™aselea cartier al Parisului. În tinereÈ›e a fost membru al „Partidului Comunist Francez”, însă a dezbinat comunismul după ce a dezvăluit crimele produse de regimul stalinist intervenite din 1956, în timpul difuzării raportului lui Nikita HruÈ™ciov, apoi a adoptat o poziÈ›ie de analiză critică asupra ideologiei comunismului È™i a problemei totalitarismului. SusÈ›ine că nu a înÈ›eles alegerea celor care au rămas în „Partidul Comunist Francez” după 1956 È™i s-a simÈ›it supărat È™i ruÈ™inat că a fost înÈ™elat. A devenit sovietolog (simÈ›ind în permanență dorinÈ›a de a se pocăi – dorință asociată cu nevoia È™i intenÈ›ia sa de a judeca faptele istorice - ) È™i a urmat o carieră academică la „EHESS”, ca lector în anul 1965, apoi a devenit asistent de regie în anul 1969, iar în cele din urmă a ocupat postul de director de studii din anul 1977, apoi a predat peste graniÈ›e la o sumedenie de instituÈ›ii È™i universități din Statele Unite ca cercetător asociat la „Universitatea Coumbia” din New York, apoi profesor invitat la „Universitatea Rochester” din New York, tot profesor invitat a fost È™i la „Wilson Center, Kennan Institute” din Washington, la „Hoover Institution” din Stanford (în anii 1983 È™i 1984), apoi la „Universitatea Princeton”, iar mai apoi a fost numit „Visiting Fellow” la „All Souls Colege” din Oxford în anul 1986 È™i a fost un contribuitor activ la o serie de ziare È™i recenzii. A publicat apoi mai multe lucrări dedicate religiilor È™i istoriei creÈ™tinismului, imediat după ce a revenit la catolicism. În anul 1999 a fost ales la „Academia de ȘtiinÈ›e Morale È™i Politice”. El a fost de asemenea membru în consiliul de redacÈ›ie al „Cahiers du monde Russe” din 1961 È™i membru în consiliul de redacÈ›ie al revistei „Comment” din anul 1986. În perioada 1983-1988 a fost redactor la „L’Express” È™i a publicat articole în „Le Figaro”.

Cartea o găsim la editura „Humanitas” (1999, 2007, 2015, 2017). Preocupat de a înÈ›elege care a fost cel mai mare rău dintre nazism È™i comunism, Alain scrie această carte, dezvoltând, analizând È™i explicând evenimentele istorice petrecute. Temele de discuÈ›ii care se regăsesc aici, pe lângă cele menÈ›ionate mai sus sunt Holocaustul, religia, propăvăduirea societăților totalitare de la mileniul al treilea È™i nostalgia regăsită aici. În cele trei prime mari capitole se vorbeÈ™te despre cele trei mari forme de distrugere aduse de sistemele totalitare (distrugerea fizică, morală È™i cea a politicului). În cazul distrugerii fizice se spune că a avut loc în mai multe etape precum expropierea, concentrarea, operaÈ›iuni mobile de ucidere, deportarea, centrele de exterminare specificate doar în cazul nazismului È™i execuÈ›ia judiciară È™i foametea specifice comunismului. Când spunem despre distrugerea morală ne referim la anihilarea sentimentelor, distugerea minÈ›ilor, a logicii È™i È™i a sufletetelor, (prin metode precum „falsificarea binelui”) nu doar în timpul dominării regimurilor, ci È™i mult după ce acestea nu au mai fost la putere. În cazul din urmă, adică distrugerea politică a reprezentat distrugerea în masă prin care formele partidelor politice s-au perpetuat fără schimbări majore în partidele de influență totalitare care domină È™i în prezent în Europa de Est. Cartea vrea să reprezinte răspunsuri la întrebări care stau pe buzele tuturor, referitoate la istoria ce a tipărit lumea de azi.