Alain de Botton - Despre farmecul lucrurilor plictisitoare

Alain de Botton se naÈ™te pe 20 decembrie 1969 în oraÈ™ul Zurich, într-o familie de antreprenori recunoscuÈ›i internaÈ›ional. Fiind copil învață franceza È™i germana apoi se mută în Anglia pentru a urma liceul. Învață limba engleză la perfecÈ›ie, se înscrie la Cambridge pentru a studia filosofia. LicenÈ›a o obÈ›ine însă la King`s College, iar după un master în acelaÈ™i domeniu, decide că trebuie să obÈ›ină È™i doctoratul. S-a înscris la Harvard însă nu după multă vreme a decis că ar fi mai bine să înceapă studiile sale proprii pentru a putea publica cărÈ›i ce ajută oamenii. AÈ™a apare în 1993 Eseuri de îndrăgostit, ce va vinde milioane de exemplare la nivel internaÈ›ional. Printre eseurile filosofice, va mai publica È™i romane însă pe aceeaÈ™i tematică, iar cele nominalizate de această dată sunt: Sex, shopping È™i un roman, Cum îÈ›i poate schimba Proust viaÈ›a È™i Ce se întâmplă în iubire.

Lucrarea ”Despre farmecul lucrurilor plictisitoare” a fost publicat pentru prima dată în limba engleză în anul 2005. În România va fi publicată la doar un distanță de către editura Humanitas, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea din anul 2010.

În cele nouă capitole, cartea îÈ™i propune să aducă în temă momente din viaÈ›a cotidiană pe care le omitem din lipsă de timp sau atenÈ›ie. Întotdeauna ne aglomerăm cu lucruri importante È™i uităm să ne bucurăm È™i de micile plăceri, poate din cauza serviciului sau stresului familial, însă trebuie neapărat să fim È™i fericiÈ›i. Poate că dacă am aborda È™i o altă perspectivă ne-ar fi mai uÈ™or să trecem prin momentele de cumpănă, dacă ne-am uita pe geam în timp ce călătorim poate am vedea ceva ce ne aduce un zâmbet pe față, dar pentru toate acestea trebuie exerciÈ›iu. Oamenii încă nu È™tiu să treacă peste barierele sociale iar un bun exemplu ar fi mersul la grădina zoologică. De ce să merg dacă nu este un copil cu mine? Ce să fac eu acolo? Să te bucuri de vederea unor animale pe care nu le vezi zi de zi, să dai o alună unei veveriÈ›e, să mănânci vată de zahăr È™i să stai pe o bancă în aer curat. În momentul de față dacă nu avem telefonul, suntem ca È™i bolnavi, nu mai È™tim cum e realitatea de fapt, iar ea e atât de frumoasă. Dacă măcar o ora ne-am disocia de orice dispozitiv media, am vedea È™i lucrurile simple ce aduc bucuria pe chipul nostru fără nici un efort. PriveÈ™te cum se miÈ™că frunzele copacilor când bate vântul, cum se joacă copiii pe stradă sau cum chipul tău arată diferit în fiecare oglindă. Ia un creion È™i desenează lumea ta, o lume perfectă la care numai tu ai acces, tu faci regulile È™i tu decizi când te poÈ›i întoarce în lumea reală, pentru că oricât de plictisitor ar părea, are farmecul lui acest exerciÈ›iu.