Între 1942 È™i 1951, Albert Camus aduce în faÈ›a publicului realitatea sa, istoria din spatele mitului creat în jurul personalității sale. Astfel, vor lua naÈ™tere celebrele carnete, notiÈ›e puse laolaltă, pline de trăiri È™i retrăiri, dure È™i adesea greu de descifrat. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale lucrării, dintre care amintim următoarele: RAO (2002), RAO (2014).
Albert Camus a fost întotdeauna un neînÈ›eles, un geniu absolut al literaturii, născut È™i crescut într-o familie săracă, condus de visuri măreÈ›e È™i ascunzând traume È™i frici străine lumii. Fascinanta incursiune a scriitorului începe devreme, la vârste fragede, când încă îÈ™i mai căuta norocul pe străzile prăfuite ale Oranului.
Târziu, când îÈ™i găseÈ™te liniÈ™tea È™i îÈ™i modelează cariera, Camus doreÈ™te cumva să arate publicului È™i faÈ›a neÈ™tiută a vieÈ›ii sale.
„Carnete" apare pentru întâia oară în 1942 È™i este structurată sub forma unui jurnal, aranjat inteligent în mai multe părÈ›i. Mărturisirea intimă a lui Camus este stăpânită de un aer apăsător È™i misterios. Pe alocuri dramatică È™i plină de suiÈ™uri È™i coborâÈ™uri.
După cum ne-a obiÈ™nuit, francezul face o analiză psihologică a personajelor sale. Mitul bunului samaritean nu funcÈ›ionează la Camus, căci scriitorul mărturiseÈ™te că nu a întâlnit niciodată bunătatea în oameni È™i nu crede în acest sentiment. Ba mai mult, iubirea este numai o marfă de schimb în accepÈ›iunea lui, iar oamenii iubesc, în special, ideea de a fi iubiÈ›i.
La Camus tragedia se îmbină cu o realitate mult prea dură È™i, pe alocuri, greu de digerat de către cei mai sensibili. Autorul surprinde moravurile vremii È™i evocă schimbările petrecute de-a lungul timpului. Treptat suntem aruncaÈ›i într-un amalgam de evenimente care par rupte din contemporaneitate. La Camus nimeni nu este sincer pentru că s-a născut sau i-a fost insuflată această virtute, nimeni nu iubeÈ™te pe nimeni, nimeni nu e cine pretinde È™i cu toÈ›ii poartă povara unei nemulÈ›umiri ascunse.
Omul este o fiară greu de îmblânzit, susÈ›ine francezul. Fiara se îmblânzeÈ™te numai dacă primeÈ™te ceea ce îÈ™i doreÈ™te, când îÈ™i doreÈ™te È™i de la cine îÈ™i doreÈ™te. Călătoria omului prin viață este doar o fugă de moarte, o goană permanentă pentru a deÈ›ine cât mai multe lucruri È™i a domina câÈ›i mai mulÈ›i oameni. În ochii lui Camus, omul nu are nimic nobil, este un captiv într-un univers straniu din care nu vrea să scape decât învingător.
Carnetele lui Camus sunt construite dintr-o serie de cugetări și reflexii pe care nu le găsim nicăieri altundeva.
Printre rânduri, îl cunoaÈ™tem îndeaproape pe tânărul Camus, îi înÈ›elegem pornirile È™i fricile, ba chiar încercăm să pricepem perspectiva negativistă pe care o adoptă în raport cu situaÈ›iile, dar, îndeosebi, cu alÈ›i oameni.