ColecÈ›ia de povestiri din ciclul “Exilul È™i împărăția”, “L'Exil et le royaume”, în limba franceză, de Albert Camus, a apărut în anul 1957, la editura Gallimard din Paris, fiind grupată în È™ase povestiri intitulate "Femeia adulteră", "Renegatul sau un spirit confuz", "Cei muÈ›i", "Oaspetele", "Jonas sau artistul la lucru" ori "Piatra care creÈ™te".
Povestirile fac obiectul filosofiei existenÈ›ialiste È™i a absurdului, concepte propuse de Albert Camus È™i pe care acesta È™i-a concretizat întreaga operă de-a lungul timpului.
În România, opera apare în anul 1968, la editura pentru Literatură, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, în format broÈ™at È™i cartonat, iar printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Rao, din colecÈ›ia Opere XX, 1993, 2002, 2013 în format broÈ™at sau cartonat cu supracopertă, sau editura Polirom, 2018, în format broÈ™at.
Albert Camus s-a născut la data de 7 noiembrie 1913, în orășelul Algerian, Moldovi, de pe coasta nord estică a Algeriei, orășelul Dréan, de astăzi.
Albert Camus a fost un însemnat romancier, filosof È™i dramaturg, adept al existenÈ›ialismului È™i al absurdului, idei filosofice prezente în operele sale de-a lungul timpului, pentru care a fost È™i recompensat în anul 1957 cu Premiul Nobel pentru Literatură.
Albert, creÈ™te în sânul unei familii sărace din orășelul Moldovi, fiind al doilea copil al acesteia.
Tatăl său moare în Primul Război Mondial, Albert, trăind alături de mama sa în Alger, amintirile acestuia fiind marcate de lipsuri È™i sărăcie.
Toate aceste lipsuri din copilărie, îl marchează toată viaÈ›a, fiind complexat de aspectul valorii pierdute, pentru care omul trudeÈ™te toată viaÈ›a spre a le redobândi.
Termină studiile elementare în Alger, apoi intră ca bursier la un liceu însemnat din capitală, urmând mai apoi È™i studiile Universitare în domeniul filosofiei È™i metafizicii.
Din anul 1934, intră în Partidul Comunism Francez, având sarcina principală propaganda musulmană, însă părăseÈ™te repede acest mediu după numai doi ani.
Pune bazele fundamentului existenÈ›ialist, în urma unui eseu din anul 1942, numit “Mitul lui Sisif”, iar toate operele acestuia trăiesc din relaÈ›ionarea solitar-solitar în umanitate.
Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Străinul”, 1942, “Ciuma”, 1946, “Omul revoltat”, 1951 sau “Căderea”, 1956.
“Exilul È™i împărăția” de Albert Camus reprezintă o operă filosofică care se bazează pe ideea de liberatate a omului, aici “exilul” fiind caracterizat în mod paradoxal cu un ideal al libertății fără limite, în speță prin utilizarea termenului de “împărăție”.
Prima dintre cele È™ase povestiri, prezintă povestea lui Janine, o femeie care trăia fără a conÈ™tientiza cu adevărat care este adevăratul ei scop, aÈ™adar apare asemănarea dintre musca, care trăia captivă în spatele geamului din autobuz È™i Janine, care trăia È›intuită în relaÈ›ia cu Marcel, o relaÈ›ie care avânta anevoios ca o furtună de nisip în deÈ™ertul Algerian, fără orizont, doar cu mici scântei de lumină în care Janine avea în minte doar ideea că nu poate îmbătrâni singură.
Marcel era un tip obsedat de afacerile cu stofe, iar Janine era cea care È›inea evidenÈ›ele afacerii acestuia, iar, acest episod din autobuz, aduce în inima femeii o nouă perspectivă, având în vedere că un soldat aflat acolo îi zâmbeÈ™te acesteia, însă toată această atracÈ›ie din priviri este precum o atracÈ›ie de moment, femeia dorind să simtă libertatea, pe lângă tot acest spaÈ›iu închis în care este captivă.
AjunÈ™i la destinaÈ›ie, Janine se simte obosită È™i merge în camera de hotel, Marcel fiind doar obsedat să dea jos cufărul în care stăteau stofele.
În hotel, aceasta se delimitează de tot È™i încearcă să simtă orice adiere de vânt È™i orice crâmpei de răcoare pentru a se relaxa È™i a se delimita de momentele de captivitate din preajma soÈ›ului ei.
În acea seară, Janine încearcă să îl facă pe soÈ›ul ei să vină cu ea pe terasa acelui fort, însă acesta refuză, iar, în cursul nopÈ›ii, aceasta părăseÈ™te camera în care dormeau cei doi È™i merge să îmbrățiÈ™eze toată întinderea plină cu stele a nopÈ›ii.
În concepÈ›ia lui Camus, această comuniune, cumva este asociată cu un adulter, chiar dacă acesta nu are loc în sens fizic, este mai mult o intenÈ›ie de scăpare din lanÈ›urile posesiei lui Marcel, care nu o apreciază la adevărata valoare, o intenÈ›ie, cauterizată în dorinÈ›a de a-È™i înÈ™ela soÈ›ul, dar care nu se concretizează, aceasta revenind în cameră mai târziu È™i spunându-i soÈ›ului că nu s-a întâmplat nimic.