Publicată iniÈ›ial în 1942 lucrarea lui Camus este una dintre cele mai de seamă ale francezului. Literatura universală nu ar fi aceeaÈ™i fără scrierile lui Albert Camus, au spus-o intelectualii È™i cărturarii vremurilor. InocenÈ›a È™i tăria sunt două dintre cele mai de preÈ› calități ale scriitorului. Cartea este disponibilă pe site-ul anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: RAO (2002), RAO (1994), RAO (2013).
Celebru pentru romane precum „Ciuma" sau „Străinul”, Albert Camus reuÈ™eÈ™te să surprindă o altă față a lumii în care a trăit. Studiind literatura veche, istoria È™i filozofia, Camus reuÈ™eÈ™te în scrierile sale idei È™i valenÈ›e interesante. Măcinat de neajunsurile trecutului, crescut într-o sărăcie cruntă, orfan de tată È™i având aproape o mamă bolnavă È™i analfabetă, Camus se va exterioriza prin intermediul personajelor sale.
Mitul lui Sisif este probabil cunoscut de întreaga lume, fiind dezbătut în È™coli È™i universități, analizat È™i adaptat în numeroase tratate È™i studii. Aceasta legendă a Antichității aduce în prim plan chinul omului cuprins de remuÈ™cări, aruncat în tumultul destinului, aflat la limita disperării. Ceea ce a pornit de la un blestem al zeilor greci asupra lui Sisif, va fi adaptat uÈ™or la modernitatea din zilele lui Camus.
Francezul însuÈ™i avea să poarte o luptă grea pentru a câÈ™tiga succesul, iar drumul său prin viață va fi presărat cu neajunsuri de toate felurile. Lucrarea sa este de fapt o incursiune în filosofia absurdului, un eseu realist È™i ficÈ›ional în acelaÈ™i timp.
Ce rost are viaÈ›a dacă nu e aÈ™a cum ne-o dorim ori cum am visat-o? Merită să trăim doar pentru a ne depăși fricile È™i graniÈ›ele gândirii? Este existenÈ›a noastră altceva în afară de un lung È™ir de experienÈ›e, rele È™i bune, care ne maturizează? Acestea sunt întrebările de la care îÈ™i porneÈ™te Camus lucrarea. Răspunsurile însă se lasă greu aÈ™teptate sau nu vin niciodată. Cartea este un manual exemplar, un ghid de viață È™i de moarte, în cele din urmă.
Cu trimiteri la religie È™i sacralitate, la vechii greci È™i ale lor obiceiuri, manuscrisul stabileÈ™te relaÈ›ia dintre om È™i pământ, dar mai ales dintre minte È™i suflet. Omul lui Camus este stăpânit de angoase greu de depășit, este timorat È™i înfricoÈ™at, dar, mai ales, este singur. Analizând profilul psihologic al personajului principal, constatăm că singurătatea loveÈ™te mai ale oamenii slabi, nefiind asumată sau dorită.
Eroul camusian suferă, însă nu încercă neapărat să ascundă sau să mascheze în vreun fel anume această suferință. El o acceptă È™i trăieÈ™te cu ea, însă este pretutindeni nemulÈ›umit. Camus se diferenÈ›iază astfel de Kafka, care a ascuns întotdeauna sentimentele personajelor sale. Imaginea de ansamblu este una sumbră È™i misterioasă, dar acÈ›iunea se petrece lent È™i anevoios.