Publicat pentru întâia oară în 1942, romanul „Străinul”, semnat de francezul Albert Camus este un roman de ficÈ›iune, aducând în prim plan filozofia absurdului. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale cărÈ›ii lui Camus, dintre care amintim: Editura pentru Literatură (1968), Polirom (2018), Albatros (1992).
Camus, acest geniu al literaturii universale, care a semnat manuscrise precum „Ciuma", avea să îÈ™i sporească celebritatea prin intermediul romanului „Străinul”.
AcÈ›iunea cărÈ›ii se desfășoară în jurul lui Meursault, care apare ca un personaj de-a dreptul straniu. ObiÈ™nuiÈ›i cu stilul narativ al lui Camus, vom fi surprinÈ™i de această nouă abordare. Astfel, eroul cărÈ›ii este cel care declanÈ™ează o serie de evenimente tragice È™i absurde deopotrivă.
Opera debutează cu înmormântarea mamei lui Meursault, eveniment la care acesta participă cu indiferență. Camus creionate o scenă de-a dreptul revoltătoare, prezentându-l pe bărbat bând cafea È™i fumând la priveghi. Ostilitatea cu care se comportă într-un astfel de moment, ne arată că avem de-a face cu un personaj cel puÈ›in ciudat.
Mai târziu, îl cunoaÈ™tem pe Raymond, vecinul È™i prietenul eroului. Foarte apropiaÈ›i, cei doi bărbaÈ›i pun la cale tot felul de fapte nebuneÈ™ti. Când Raymond îl roagă pe Meursault să îl ajute cu un plan de răzbunare împotriva amantei sale, acesta acceptă fără să stea prea mult pe gânduri.
Șirul evenimentelor se rupe, iar Meursault acÈ›ionează impulsiv într-o confruntare cu rudele amantei lui Raymond. Când Meursault ucide un arab fără nume, romanul ia o întorsătură neaÈ™teptată.
Fără vreun motiv evident, crima se petrece subit, iar Meursault îÈ™i recunoaÈ™te vina, dar fără a arăta vreo urmă de regret. El nu poate explica de ce ce a săvârÈ™it un asemenea gest, dar nu pare chinuit de remuÈ™cări. Ajuns la închisoare, bărbatul încearcă să îÈ™i înÈ›eleagă faptele, dar nu reuÈ™eÈ™te. Când primeÈ™te îndemnul unui preot de a-È™i mărturisi păcatele, protagonistul se revoltă, contestând existenÈ›a divinității.
Întregul roman este învăluit într-un aer sumbru, iar Meursault este urmărit de ghinion È™i tragedie. ViaÈ›a de după gratii nu e una simplă, dar nu pare să îl afecteze pe bărbat. El adoptă o atitudine ostilă, trecând prin propria-i viață ca un străin.
Camus creionează atent personajele, oferindu-i o poziție privilegiată lui Meursault. Accentele filosofice sunt regăsite la fiecare pas, iar trimiterile la credință și istorie fac din opera lui Camus o adevărată capodoperă.
Protagonistul operei este prezentat asemenea unui străin, unui erou care, deÈ™i prezent la acÈ›iune, pare absent în totalitate. Meursault îÈ™i priveÈ™te faptelor neputincios, ca È™i cum o forță independentă lui le-ar fi săvârÈ™it. În relaÈ›ia cu cele două femei, el este prezent doar pe alocuri, visător È™i temător, ori ursuz È™i rece.
Finalul romanului ne aduce însă o schimbare dramatică, bărbatul se schimbă radical, îÈ™i revizuieÈ™te comportamentul, îÈ™i analizează faptele, îÈ™i găseÈ™te liniÈ™tea.
Întreaga incursiune spre lumea interioară a lui Meursault este de-a dreptul fascinantă È™i, totodată, înspăimântătoare.