Anticariat online · Cărți vechi și noi

Cartea Mamei

Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!


Albert Cohen a fost un scriitor È™i eseist elveÈ›ian de origine greacă, cunoscut pentru romanele  sale autobiografice È™i pentru explorarea temelor identității, iubirii È™i exilului. Și-a început cariera literară cu romane complexe, adesea semi-autobiografie, în care îmbină realismul cu introspecÈ›ia psihologică.
Romanul "Cartea mamei", publicat pentru prima oară în anul 1954, este una dintre cele mai emoÈ›ionante È™i profunde opere despre relaÈ›ia dintre fiu È™i mamă. Cohen îÈ™i dedică întreaga carte memoriei mamei sale, Louise Judith Cohen, exprimând iubirea, recunoÈ™tinÈ›a È™i remuÈ™carea pentru timpul pierdut È™i pentru lipsa de atenÈ›ie din copilărie. Structura romanului este confesivă È™i fragmentată, fiecare capitol fiind un mic fragment de memorie sau o reflecÈ›ie asupra vieÈ›ii mamei. NaraÈ›iunea alternează între amintirile din copilărie, momentele de convieÈ›uire cu mama È™i reflecÈ›iile fiului adult care, exilat, realizează absenÈ›a ei. Această construcÈ›ie narativă neliniară subliniază importanÈ›a memoriei È™i a timpului în percepÈ›ia iubirii È™i a pierderii. Mama, personajul central È™i simbolic al romanului, este o prezență luminoasă care domină întregul univers afectiv al autorului. Ea nu este doar o figură maternă concretă, ci devine arhetipul mamei universale, o întruchipare a iubirii necondiÈ›ionate, a bunătății È™i a sacrificiului. Autorul o evocă cu tandreÈ›e È™i melancolie, transformându-i chipul într-o icoană a purității. Este o femeie modestă, sensibilă, blândă, devotată în totalitate fiului ei. ViaÈ›a ei gravitează în jurul acestuia - tot ceea ce face, gândeÈ™te sau speră fiind legat de binele lui. Ea nu se plânge niciodată, nu se revoltă, ci trăieÈ™te cu demnitate È™i răbdare, chiar È™i în faÈ›a singurătății È™i a suferinÈ›ei. Portretul mamei se construieÈ™te treptat, din amintirile È™i remuÈ™cările fiului: gesturi simple, zâmbetul blând, rugăciunile murmurate, scrisorile pline de dragoste. DeÈ™i nu este o femeie erudită sau bogată, este înzestrată cu o nobleÈ›e sufletească rară. Cohen o numeÈ™te "o regină umilă" È™i "o sfântă fără altar", exprimând astfel ideea că adevărata măreÈ›ie se află în bunătatea È™i dăruirea interioară. Fiul, naratorul, este vocea care povesteÈ™te, dar È™i martorul propriului regret, realizând prea târziu valoarea iubirii materne. Temele romanului sunt profunde È™i universale: iubirea maternă, regretul fiului, singurătatea după pierdere, fragilitatea vieÈ›ii È™i importanÈ›a memoriei. Stilul lui Albert Cohen este liric È™i confesiv. Frazele sunt încărcate de emoÈ›ie, pline de repetiÈ›ii, apostrofe È™i metafore. Această manieră conferă textului intensitate È™i autenticitate, transmiÈ›ând cititorului durerea pierderii È™i tandreÈ›ea iubirii materne. DeÈ™i unii critici consideră stilul patetic sau amplificat, tocmai această sinceritate profundă face din roman o experiență literară memorabilă. Mesajul principal al operei este clar È™i universal: iubeÈ™te-È›i părinÈ›ii cât timp mai sunt în viață È™i exprimă-È›i recunoÈ™tinÈ›a înainte de a fi prea târziu. Printre punctele forte ale romanului se numără: intensitatea emoÈ›ională - textul pătrunde direct în zona afectului È™i a remuÈ™cărilor, generând empatie imediată; universalitatea temei - oricine a avut o relaÈ›ie cu mama poate regăsi în el o parte din propria experiență; impact stilistic - valorificarea limbii, expresivitatea. NaraÈ›iunea alternează între amintirile din copilărie È™i adolescență, petrecute alături de mama sa grijulie È™i afectuoasă; momentele de introspecÈ›ie ale fiului adult, care îÈ™i plânge mama moartă È™i se acuză de indiferenÈ›a tinereÈ›ii; reflecÈ›iile filosofice despre timp, moarte, iubire È™i recunoÈ™tință. Cartea este împărÈ›ită în capitole scurte, aproape ca niÈ™te poeme în proză, fiecare evocând o scenă, un gest sau un sentiment.
Volumul "Cartea mamei" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediÈ›ie, È™i anume: Est-Samuel Tastet (2002).


sus