Aleksandr Beleaev - Omul amfibie

Aleksandr Beleaev s-a născut pe 16 martie 1884 în oraÈ™ul rusesc Smolensk in familia unui preot. Familia deja pierduse doi copii aÈ™a că singura lor speranță era micul Aleksandr ce trebuia să urmeze tradiÈ›ia familiei È™i să meargă la seminar. Zis È™i făcut, însă ajuns acolo a devenit ateu cu acte în regulă iar după ce a terminat studiile religioase s-a înscris la facultatea de drept. În această perioadă tatăl său a decedat È™i a trebuit să întreÈ›ină singur familia, astfel a început să predea lecÈ›ii È™i să scrie piese pentru teatrul local. În 1906 deja ajunsese un avocat cunoscut È™i după fiecare reuÈ™ită călătorea într-o È›ară străină È™i scria mici texte. La un moment dat a avut câteva idei ce s-au transformat în roman È™i a renunÈ›at la drept pentru a deveni scriitor cu normă întreagă. La 30 de ani se îmbolnăveÈ™te de tuberculoză È™i tratamentul i-a adus paralizia membrelor inferioare timp de È™ase ani. A călătorit pentru a găsi cel mai bun tratament È™i a scris poezii pe patul de spital dar nimic nu mai era la fel. În 1922 se mută înapoi în Rusia È™i reia practicarea dreptului însă foarte rău face pentru că în timpul războiului ajunge să moară de foame la propriu în 1942.

Romanul "Omul amfibie" a fost publicat pentru prima dată în limba rusă în 1928. În limba română apare în 1962 la editura Tineretului, ediÈ›ie ce va fi urmată de Albatros în 1982, Cezareea în 1992 sau Tedit FZH în 2004. În 1962 apare È™i primul film unanim in regia lui Vladimir Cebotaryov iar în 2004 apare È™i serialul rusesc adaptat în zilele noastre.

Salvator era un doctor chirurg de origine argentiniană È™i îi plăcea să realizeze diferite experimente ce aduceau binele celor din jur. Fiind om de È™tiință iar fiul său, Ichthyander, suferind de o boală gravă, s-a gândit că cea mai buna variantă ar fi să îi facă un transplant cu branhii de rechin pentru a trăi măcar încă zece ani. OperaÈ›ia este un succes însă problema este că acum băiatul nu mai putea ieÈ™i din ocean fiindcă altfel nu putea respira. Trăia în apă È™i deja devenise o ciudățenie pentru cei din jur, în primul rând pentru un culegător de perle ce voia să îl prindă È™i să îl studieze. Atunci Ichthyander începe să dezvolte simÈ›uri pe care nu È™tia că le are È™i de altfel să trăiască în condiÈ›ii extreme pentru a nu fi prins.

MulÈ›i critici au făcut o paralelă între viaÈ›a lui È™i viaÈ›a socialistă pentru că ideea de a trăi la extrem era foarte aplicabilă în Rusia acelor timpuri.