Cu puÈ›in timp înainte de a fi trimis în lagăr, în preajma vârstei de 23 de ani, Aleksandr SoljeniÈ›în avea să atragă atenÈ›ia asupra talentului său extraordinar cu opera „IubeÈ™te revoluÈ›ia!”. Cartea care avea să cunoască lumina tiparului în 1999, este disponibilă în anticariatul nostru în numeroase ediÈ›ii: Art (2012), Art (2009).
Ne aflăm la finele anilor 1940, într-o lume acaparată de iluzia puterii È™i zdruncinată de conflicte de mare amploare.
SoljeniÈ›în este încă un puÈ™ti de o inteligență nativă formidabilă, dar căzut cumva în butoiul cu melancolie. Naivitatea sa este neÈ™lefuită, iar realismul nu îi este cunoscut încă. Lucid, însă potrivnic în faÈ›a realității dure a Rusiei de odinioară, SoljeniÈ›în se identifică incredibil cu eroul său, Nerjin.
„IubeÈ™te revoluÈ›ia!” este un manifest al autorului, o relatare în care îÈ™i descoperă destinul È™i adevăratele calități. Eroul său, Nerjin îi seamănă teribil. Când naiv È™i cuprins de exaltare, când serios È™i lovit de realitatea crudă a timpurilor. Băiatul îÈ™i doreÈ™te nespus să facă parte din grupul celor care serveau regimului sovietic. Ororile întâlnite la orice pas, relatările apropiaÈ›ilor ori altele asemenea, nu îl vor opri pe protagonist din avântul revoluÈ›ionar.
Cumva, aici observăm o altă asemănarea între erou È™i autor. La o analiză mai atentă, putem afirma, fără teama de a greÈ™i, că Nerjin este un alter ego al scriitorului.
Un visător fără leac, care se preface că nu cunoaÈ™te realitatea dură a Rusiei, se ascunde în spatele unui È›el pe care îl va urmări obsesiv până la final. Întreg romanul se concentrează în jurul unui singur personaj, însă nu putem omite adevărata lecÈ›ie de istorie pe care Soljenitin È›ine să o predea cititorului. Avem, aÈ™adar pasaje întregi care au rolul de a explica contextul politic, social È™i economic al Rusiei. Pe de altă parte, scriitorul nu se sfieÈ™te să ne arate defectele lumii sale, neregulile È™i nelegiuirile care curg cu duiumul pe străzile oraÈ™elor ori sunt plănuite la cuiburile marilor lideri.
După cum È™tim, manuscrisele lui Aleksandr SoljeniÈ›în nu sunt bine primite în Rusia, ba chiar sunt blamate È™i, în cele din urmă, interzise. Într-un dezechilibru permanent, în frica de a nu fi descoperită faÈ›a hâdă a politicii sovietice, orice intelectual guraliv ajunge la carceră. Aceasta va fi È™i soarta eroului nostru.
Este important să menÈ›ionăm că opera rusului este neterminată, iar finalul nu poate fi decât imaginat. Nu se cunoaÈ™te motivul pentru care Aleksandr SoljeniÈ›în nu È™i-a finalizat manuscrisul, însă ar putea fi simplu de priceput.
Presiunea războiului, goana după libertatea È™i cenzura sovietică l-ar fi putut determina pe autor să renunÈ›e, sa îÈ™i abandoneze astfel lucrarea. Pe de altă parte, farmecul cărÈ›ii stă tocmai în sfârÈ™itul inexistent, în misterul creat inteligent de rusul laureat cu Premiul Nobel pentru literatură.