Romanul autobiografic al scriitorului rus Aleksandr SoljeniÈ›în avea să cucerească rapid publicul din întreaga lume È™i să stârnească numeroase controverse de-a lungul anilor. Publicat pentru întâia oară în 1966 È™i interzis în Rusia un an mai târziu, manuscrisul stabileÈ™te un record de vânzări la doar câteva luni de la apariÈ›ie. Romanul este disponibil în mai multe ediÈ›ii pe site-ul anticariatului nostru, după cum urmează: Cotidianul (2009), Univers (2009), Albatros (1997).
SoljeniÈ›în îÈ™i pregătea de ceva vreme „Arhipelagul Gulag", iar „Pavilionul canceroÈ™ilor” vine ca un avertisment asupra a ceea ce avea să urmeze. AcÈ›iunea romanului îl are în centru un personaj straniu È™i greu de înÈ›eles la prima vedere. Pe fundalul unei Rusii zbuciumate de controlul comunist, guvernată de un conductor însetat de putere, au loc fel È™i fel de nelegiuiri. Lagărele ruseÈ™ti există, ascunse cumva de ochii lumii, dar cunoscute de toÈ›i, cetățenii sunt oprimaÈ›i È™i neîndreptățiÈ›i la orice pas, iar viaÈ›a tihnită este numai o iluzie.
Într-un decor aproape ireal, de o tristeÈ›e fără margini, sunt îngrămădiÈ›i oameni din toate colÈ›urile țării, necunoscuÈ›i, dar aflaÈ›i împreună într-o luptă colectivă pentru supravieÈ›uire. Peisajul acesta dezolant ne va rămâne întipărit pe retină multă vreme după ce vom ajunge la finele romanului. Personajele lui SoljeniÈ›în sunt guvernate de frică, dar unite de speranță È™i credincioase. Aici, în spitalul acesta, trecutul nu mai contează, răul parcă s-a adunat tot într-un singur loc È™i nu vrea să dispară cu niciun chip.
Frica de moarte este la orice pas, iar lupta cu boala este una cruntă. Însingurarea È™i disperarea personajelor transformă cartea într-un manuscris excepÈ›ional despre umanitate È™i empatie. Strigăte de durere, urlete de neputință È™i lacrimi de amărăciune sunt imaginile descrise cu măiestrie de autor. Pe alocuri, SoljeniÈ›în ne aduce aminte despre naivitatea, ori despre prostul obicei al oamenilor de a lua totul de a gata, de a crede că totul li se cuvine.
Eroii rusului sunt diverÈ™i È™i provin din mai multe medii, ori duc în spate poveÈ™ti de neimaginat. Ciudat, dar în faÈ›a destinului sunt mici, atât de mici È™i neînsemnaÈ›i, chiar È™i cei mai bravi dintre ei. Finalul operei este neaÈ™teptat È™i catastrofal, câteva pasaje vor să explice cititorului ideea conform căreia moartea înseamnă uneori eliberare. SoljeniÈ›în îÈ™i conturează pătimaÈ™ tabloul, în nuanÈ›e monocrome È™i triste, însă solemne È™i de neuitat.
Autorul îÈ™i zugrăveÈ™te opera în mister È™i întuneric, fără să ofere protagoniÈ™tilor nici măcar o urmă din lumina palidă a speranÈ›ei.
Epopeea lui SoljeniÈ›în este de o frumuseÈ›e deosebită, dar sfâÈ™ietoare, dramatică È™i înduioșătoare. Într-un decor macabru, iau naÈ™tere poveÈ™ti de dragoste ori alte legături neobiÈ™nuite, însă astfel de scene sunt puÈ›ine la număr.