Margaret Mitchell avea să dea lovitura cu romanul său legendar, „Pe aripile vântului”, însă Alexandra Ripley a dorit morÈ›iÈ™ să construiască o continuare a acestuia. La drept vorbind, deÈ™i cartea a fost bestseller la vremea respectivă, nu s-a ridicat la nivelul primei părÈ›i.
Astfel, în 1991 apare pe piață romanul „Scarlett”, promițător È™i bine primit de publicul din Statele Unite, aflându-se pe primul loc al topului celor de la New York Times. AcÈ›iunea romanului se reia fix din punctul final al manuscrisului scris impecabil de Margaret Mitchell, dar pe parcurs este în totalitate diferit. Încercând să contureze povestea anterioară, Ripley gafează prin abundență descrierilor, dar menÈ›ine suspansul prin tot felul de artificii literare.
Războiul de Secesiune s-a încheiat, la fel È™i socotelile protagonistei cu locul ce i-a pricinuit atâta suferință. Scarlett O'Hara, această fiică a sudului american, această nefericită incurabilă, această neînÈ›eleasă a epocii sale, decide să se retragă pe meleaguri irlandeze. Povestea de iubire tumultuoasă cu chipeÈ™ul, dar nestatornicul Rhett Butler continuă într-o manieră stranie.
Urmărind îndeaproape firul narativ al primului roman, Ripley încearcă să schimbe cumva soarta personajelor sale. Treptat, acestea suferă grave modificări de comportament, iar relaÈ›iile dintre ele se deteriorează de la un paragraf la altul. EsenÈ›a scrierii se păstrează intactă, iar protagoniÈ™tii sunt piese într-un joc de È™ah pe care autoarea încearcă din răsputeri să îl echilibreze.
Pe lângă povestea de iubire È™i conflictele care apar succesiv, Alexandra Ripley pune accent pe degradarea umană a personajelor. AÈ™adar, Scarlett O’Hara devine din ce în ce mai egoistă, iar suferinÈ›ele ascunse le utilizează drept scut pentru loviturile viitoare. Încă îl iubeÈ™te pe fermecătorul Rhett, dar legătura lor este sortită eÈ™ecului. Cu toate acestea, în partea de început a operei, eroina încearcă să îÈ™i recupereze iubitul, sperând la o dragoste trainică.
De cealaltă parte, Rhett Buth nu mai este bărbatul de odinioară. Pasiunea pentru femeia cândva adorată aproape s-a stins, destinul l-a purtat acum departe, iar viaÈ›a l-a transformat într-un gentleman palid, care nu pare că ar fi iubit vreodată. DistanÈ›a îi desparte pe cei doi iubiÈ›i, viaÈ›a îi poartă în diferite colÈ›uri ale lumii, iar fantomele trecutului apar mai puternice ca niciodată.
Romanul se încheie brusc, la fel ca precedentul, iar cititorul rămâne cu un gustul amar al unei iluzii spulberate. Contextul politico-social nu este abordat de această dată, iar ororile războiului rămân prezente doar în primul roman.
Alexandra Ripley nu aduce nimic nou la povestea iniÈ›ială, ea punând accent deosebit pe degradarea relaÈ›iei dintre eroi. Spre final, o schimbare stranie se produce, iar iubirea întâlneÈ™te liniÈ™tea, personajele se regăsesc, dar se pierd în acelaÈ™i timp, iar cadrul în care se petrec întâmplările este mai instabil ca niciodată.