Prima ediÈ›ie a cărÈ›ii Cei trei muschetari a apărut în revista Le Siècle în anul 1844. Alexandre Dumas a pretins că s-a orientat în baza unor documente găsite în Biblioteca NaÈ›ională. De fapt s-a descoperit că Dumas a avut ca inspiraÈ›ie o care scrisă de Gatien de Courtilz de Sandras în anul 1700, numită Mémoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi.
Opera lui Dumas prezintă peripeÈ›iile lui d'Artagnan È™i ale prietenilor săi precum È™i participarea lor directă È™i indirectă în uneltirile de la curtea regelui Ludovic al XIII-lea. AcÈ›iunile lor au tangenÈ›e cu oamenii importanÈ›i ai vremurilor respective: Cardinalul Richelieu, Regina Ana de Austria, Ducele de Buckingham, Milady de Winter, omul de încredere al Cardinalului Richelieu-Contele de Rochefort.
Alexandre Dumas reuÈ™eÈ™te prin Cei trei muschetari să dezvolte un roman plin de eroism, fanfaronadă È™i umor. ReÈ›eta romantică face ca acest roman de aventuri să întrunească toate caracteristicile succesului: un erou deosebit, care nu se fereÈ™te de primejdii, ba din contră chiar le caută, scene de dragoste alternate cu scenele de luptă, situaÈ›ii excepÈ›ionale, iar toate acestea au ca liant umorul fin È™i inteligent al personajelor.
Muschetarii lui Dumas păstrează construcÈ›ia modelului etic. Niciunul dintre ei nu se sustrage de la codul onoarei, de aceea trebuie să înÈ›elegem duelurile tipice vremurilor acelea, convorbirile È™i adresările fastuoase între gentilomi, promisiunile făcute către sine È™i respectul pentru cuvântul dat, lipsa de reacÈ›ie în faÈ›a morÈ›ii È™i nu în ultimul rând ataÈ™amentul necondiÈ›ionat față de rege. Acest cod deÈ›ine valoarea absolută, dar personajul reuÈ™eÈ™te să-l estompeze È™i să-i mai înlăture din asprime printr-o libertate poznașă prezentă pe tot parcursul romanului. În cazul acesta, Dumas reuÈ™eÈ™te să transforme eroismul sublim demn de cărÈ›ile de istorie într-unul mult mai simpatic cititorului.