Romanul “Cele două Diane”, în limba franceză (“Les Deux Diane”), de Alexandre Dumas (tatăl) a apărut în anul 1846, fiind publicat de editura Alexandre Cadot din Paris, FranÈ›a, un an mai târziu.
În România, romanul a apărut în anul 1973 la editura Eminescu, fiind structurat în două volume, traducerea fiiind realizată de Teodora Popa-Mazilu. Printre alte apariÈ›ii ale romanului putem aminti ediÈ›iile de la editura Cartea Românească, 1980, editura Porus, 1993 sau editura Lider, 2015.
Alexandre Dumas – Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut foarte bine È™i ca Alexandre Dumas tatăl s-a născut la data de 24 iulie 1802 în orășelul francez Villers-Cotterêts din nordul FranÈ›ei, fiind considerat cel mai mare scriitor francez de romane istorice È™i de aventuri, dar È™i de dragoste.
Alexandre Dumas a crescut într-o familie săracă, tatăl său încetând din viață în anul 1806, când Alexandre nu împlinise încă vârsta de patru ani. A fost crescut de mama sa, È™i chiar dacă nu a primit cea mai aleasă educaÈ›ie, tânărul Alexandre È™i-a arătat atracÈ›ia pentru cărÈ›i, citind ori de câte ori avea ocazia.
Mama sa i-a povestit de mic fapte de vitejie din trecutul FranÈ›ei, dar È™i despre tatăl său care fusese general în armată. Toate aceste poveÈ™ti i-au insuflat tânărului Alexandre pasiunea arzătoare pentru a scrie romane istorice în care prezintă fapte de vitejie.
În anul 1823 ajunge să lucreze pentru Ducele Orléans la Paris, excelând la caligrafie, însă s-a dezis de studii, fiind angajat ca funcÈ›ionar la un birou notarial. Tânărul Alexandre eÈ™uează pentru început în arta scriitoricească, fiind un mult mai apreciat în domeniul dramatic, scriind teatru È™i descoperind succesul în anul 1829 cu piesa Henric al III-lea È™i curtea sa.
Prima operă importantă a apărut în anul 1832 (“Turnul din Nesles”), iar printre alte opera importante putem aminti de “Cei trei muÈ™chetari”, 1844, “Contele de Monte Cristo”, 1845 sau “Laleaua neagră”, 1850.
Moare în anul 1870 la vârsta de 68 de ani lăsând în urmă un adevărat patrimoniu de peste 35 de romane È™i conturând un adevărat stil în lumea literară mondială.
Romanul “Cele două Diane” ne face cunoÈ™tință cu personajele Gabriel È™i Diana, doi orfani care au crescut împreună È™i care se îndrăgostesc sincer. Doica lui Gabriel, pe nume Aloyse îi promite că la vârsta de 18 ani îi va spune un secret care îi va întoarce percepÈ›ia despre viaÈ›a trăită de el până atunci.
Când Gabriel împlineÈ™te vârsta de 18 ani, fiind prezent în castelul contelui de Montgomery, doica îi povesteÈ™te că tatăl său este contele de Montgomery È™i că mama sa nu reuÈ™ise să supravieÈ›uiască după naÈ™tere.
Întors acasă, acesta o caută pe Diana, însă află că era la palatal regelui Henric al II-lea, aflând È™i ea la rândul ei că este fiica acestuia. Mai târziu Diana este obligată să se căsătorească, însă soÈ›ul ei moare după câteva zile, iar regele Henric al II-lea, hotărăște să îÈ™i mărite fiica cu fiul È™efului suprem al armatei, conetabilul de Montmerency.
Între timp, Gabriel ajunge în slujba ducelui de Guisse fiind admirat de rege È™i fiind numit căpitanul gărzilor regale, sub numele de contele d’Exmes.
Finalul romanului prezintă momentul de suferință al regelui Henric al II–lea, cel care moare în cele din urmă, dar È™i momentul în care Diana de Castro depune jurământul pentru a intra în slujba mănăstirii, iar Gabriel, ajuns È™i el la mănăstire, o găseÈ™te acolo pe Diana de Poitiers (mama Dianei de Castro), care îi spune fiicei adevărul, cum că cei doi nu au nicio legătură de sânge È™i că ea este cu adevărat fiica regelui.
Romanul este conturat foarte bine atât pe plan istoric, oferind o radiografie ideală a istoriei din secolul al XVI-lea, precum È™i pe plan social, oferind detalii legate de societatea din acel secol È™i relaÈ›iile interumane care duc la un paradox al umanității, aceasta fiind È™i chintesenÈ›a acestui roman.