Alexandre Dumas - Doctorul misterios

Alexandre Dumas, născut la 24 iulie 1802, în FranÈ›a, a fost un popular scriitor francez, celebru pentru romanele sale istorice de aventuri. Debutează în lumea literară redactând piese de teatru împreună cu prietenul lui, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. DeÈ™i primele scrieri au fost eÈ™ecuri, continuă să scrie teatru, cunoscând succesul în anul 1829, graÈ›ie reprezentaÈ›ie cu "Henric al III-lea È™i curtea sa", la Comedia Franceză.

Cartea "Doctorul misterios" È™i continuarea sa, "Fiica marchizului", fac parte dintr-un diptic, scris de către Dumas în jurul anului 1863, dar publicat în 1872, la doi ani după moartea acestuia. Acest diptic, publicat pentru prima oară sub numele de "CreaÈ›ie È™i răscumpărare", este mai presus de toate o sublimă poveste de dragoste, plasată în timpul RevoluÈ›iei Franceze, subiect pe care Dumas l-a tratat de nenumărate ori. "Doctorul misterios" este una dintre ultimele mari lucrări scrise de autor, una dintre cele mai puÈ›in cunoscute, însă È™i una dintre cele mai interesante, deoarece autorul preia câteva teme majore din romanele sale anterioare, adăugând ceea ce înÈ›elepciunea È™i anii de experiență literară, dar È™i umană, i-au oferit. AcÈ›iunea romanului se desfășoară în anul 1785, în Argenton, un oraÈ™ simplu. Locuitorii nu se vedeau nici schimbându-se, nici îmbătrânind, cum rândunica se reîntorcea an de an pe la straÈ™inile caselor lor, tot astfel bucuria primăverii, ivită în soarele din aprilie, le aducea acestora în inimi an de an curajul de a înfrunta muncile aspre ale verii È™i trândăvia dureroasă a iernii. Pe una dintre străzile mai puÈ›in locuite, fiind năpădite de iarbă, se ridica o casă puÈ›in diferită, comparativ cu celelalte. Aceasta era îngropată în iederă imensă, în frunziÈ™ul căreia seara părea că se refugiază toate vrăbiile din oraÈ™ È™i din împrejurimi. Acolo locuia un tânăr de profesie doctor, pe nume Jaques Merey, ce avea în jur de douăzeci È™i opt de ani, fiind venit de la Paris acum trei ani. Motivul pentru care alesese să se retragă în Argenton (Berri), un oraÈ™ rustic, care prezenta puÈ›ine ocazii pentru exercitarea medicinei, era reprezentat de gustul singurătății È™i de dorinÈ›a de a lucra neîntrerupt È™i, într-adevăr, tânărul savant, care era poreclit în oraÈ™ doctorul misterios din pricina felului său de viață, nu vizita pe nimeni, È™i nimeni nu îl văzuse nici măcar să meargă la biserică sau la cafenea, lucru de două ori mai scandalos într-un orășel de provincie. Într-o zi, Jaques găseÈ™te o fetiță mută, aflată într-o stare fizică deplorabilă, la casa unui tăietor de lemne, fiind abandonată de părinÈ›ii ei. Acesta o ia de acolo, o botează Eva, o creÈ™te, transformând-o într-o tânără inteligentă È™i frumoasă. În timp, doctorul ajunge să se îndrăgostească de ea, tânăra împărtășindu-i sentimentele, dorinÈ›a lor de a se căsătorii prinzând contur din ce în ce mai mult. Însă, Eva îi expune doctorului dorință sa de a-È™i cunoaÈ™te părinÈ›ii biologici. În aceste condiÈ›ii, Jaques decide să reia ancheta, identificându-l pe marchizul de Chazelay ca fiind tatăl biologic al fetei, moment în care acesta decide să-È™i recupereze fiica, cei doi fiind despărÈ›iÈ›i, fără a se È›ine cont că dragostea dintre ei era una reciprocă. În aceeaÈ™i perioadă izbucneÈ™te È™i RevoluÈ›ia Franceză, doctorul fiind numit reprezentant al micului oraÈ™. Jaques nu va reuÈ™i să o uite niciodată pe Eva, căutând-o neîncetat. Romanul se termină în momentul în care acesta află adresa Evei, plecând într-o suflare după ea.

Cartea "Doctorul misterios" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în zece ediÈ›ii, È™i anume: Cartea Românească (1987), Cartea Românească (1974), Frossini (1993), Cartea Românească (1968), Felix-Film (1992), Frossini (1986), Cartea Românească (1984), Cartea Românească (1973), Cartea Românească (1975) È™i Cartea Românească (1977).