Adept al romantismului francez, Alexandru Dumas este printre cei mai cunoscuÈ›i scriitori ai secolului XIX. CunoaÈ™te reÈ›eta succesului în 1829 cu piesa de teatru ”Henri al III-lea È™i curtea sa” È™i continuă să uimească elita franceză cu opere bine cunoscute È™i astăzi.
Romanul ”Georges” a fost publicat în anul 1843 la editura ”Michel Levy”, temele sale fiind rasismul È™i sclavismul, subiecte ce au stârnit multe controverse la acea vreme. În Romania a apărut mult mai târziu, in 1976 È™i 1978, EdiÈ›ia Editurii Cartea Romanească fiind cea mai cunoscută. În platforma noastră mai poÈ›i găsi È™i ediÈ›iile din 1993 (Editura Scorpion) È™i 1998 (Editura Europontic).
Georges, un băiat pe la 20 de ani, este fiul lui Pierre Munier, tatăl sau mulatru fiind un bărbat puternic ce deÈ›ine o plantaÈ›ie, câteva afaceri È™i sute de sclavi. DfierenÈ›a dintre cei doi este ca tatăl doreÈ™te să producă cât mai mult È™i să nu muncească deloc, nu îl interesează educaÈ›ia È™i vrea să îÈ™i clădească un imperiu pe spatele celorlalÈ›i; fiul în schimb vrea să fie educat, inteligent È™i să ajungă cât mai departe pe picioarele lui.
Romanul începe cu invadarea insulei de către trupele britanice. Când vede despre ce este vorba, Pierre doreÈ™te să se alieze cu trupele franceze însă aceÈ™tia îl refuză pe motiv că nu vor ca un om de culoare să lupte alături de ei. În acel moment, bărbatul îÈ™i face propria armată formată doar din mulatrii cu care chiar învinge trupa adversă fară nici un pic de efort. Georges luptă alături de tatăl său È™i ajunge să captureze steagul britanic dar căpitanul echipei franceze îi spune că nu au ce căuta niÈ™te oameni ca ei cu un asemenea steag È™i îl obliga să îl dea trupei lui.
Fiul francezului, Henri, îl tachinează pe Georges pentru felul în care a luptat È™i pentru felul în arată. Văzând toate acestea, Pierre îl trimite pe băiat alături de fratele său mai mare, Jacques, în Europa pentru a deveni niÈ™te oameni mai buni.
AjunÈ™i acolo, baieÈ›ii îÈ™i separă drumurile: Jacques îÈ™i găseÈ™te o slujbă într-un port iar Georges luptă să devină educat ajungând să îÈ™i petreacă timp în grupurile pariziene. Acesta perseverează È™i ajunge să cunoască orice subiect, practică vânătoarea, pescuitul È™i devine priceput la toate.
După ce simte că a progresat îndeajuns, Georges se întoarce acasă dar nu mare îi este mirarea când nimeni nu-l mai recunoaÈ™te. ToÈ›i se întrebau cine este acest învățat din rangurile înalte ale societății care are alături de el o femeie atât de frumoasă, haine curate È™i o viață modernă în față. La polul opus, fratele său, a ajuns căpitanul unei nave de sclavi.
Georges a încercat să pornească o revoltă a sclavilor însă a eÈ™uat iar el a fost încarcerat È™i condamnat la moarte. În drumul spre execuÈ›ie acesta a fost salvat de către familie È™i iubita sa. Din cauza unor probleme tehnice, nava fratelui său s-a scufundat È™i toÈ›i sclavii au scăpat cu viață.
Georges rămâne un exemplu de curaj, demnitate È™i perseverență, explicaÈ›ia faptului că felul în care arăți sau locul de unde vii nu te definesc, ci faptele tale.