FranÈ›a anului 1650 este un teritoriu ostil pentru orice femeie. O lume în totalitate guvernată de bărbaÈ›i, funcÈ›ionând după reguli absurde, urmărind un progres aflat la sute de ani distanță. Casele regale sunt dominate de conducători zeloÈ™i È™i egoiÈ™ti, capabili de orice faptă pentru a câÈ™tiga un petec de pământ ori o confruntare cu duÈ™manul.
Religia È™i politica nu sunt încă două sfere independente, iar conflictul dintre regi È™i căpeteniile bisericii sunt greu de stins. Societatea franceză se află în anii de început ai domniei lui Ludovic al XIV-lea, iar freamătul populaÈ›iei este greu de stăvilit.
DeÈ™i nu este nici pe departe cea mai cunoscută operă a lui Dumas, „Războiul femeilor” primeÈ™te aprecierea publicului încă din primele săptămâni de după apariÈ›ie. Romanul este un amestec de umor È™i tragedie, un amalgam de trăiri contradictorii, o compoziÈ›ie ciudată de norme È™i cutume absurde, un elogiu adus femeilor È™i puterii lor extraordinare de a schimba vieÈ›i ori, în acest caz, file de istorie.
Baronul de Canolles este prins într-o conjunctură ciudată când realizează că s-a îndrăgostit de două femei. Ambele cu descendență regală, cele două par a fi în centrul atenÈ›iei. La o analiză mai atentă, observăm că, de fapt, Canolles este cel mai interesant personaj. Prins între cele două femei, nehotărât È™i presat de cutumele locului, Canolles cade pradă depresiei.
Dumas construieÈ™te opera cu umor È™i ironie, iar personajele sale sunt parcă rupte dintr-un basm. DeÈ™i la 1650 căsătoria din iubire este un subiect tabu, baronul îndrăzneÈ™te să spere că soarta lui va fi alta. Bârfele de la castel au împânzit oraÈ™ul, iar Canolles capătă imaginea unui bătrân degenerat, care aspiră la voluptatea tinerelor curtezane. De cealaltă parte, femeile sunt privite precum niÈ™te obiecte, frumoase pe dinafară, lipsite de valori sau morală, marionete în mâinile bărbaÈ›ilor.
Dumas condimentează intriga cu câteva scene de iubire pasională, dar greu de înÈ›eles de mintea cititorului. Mai târziu, autorul accente conflictul politic în care sunt angrenaÈ›i francezii, iar iubirea cade în plan secund. DeÈ™i întreaga acÈ›iune se concentrează în jurul unui bărbat, Dumas evidenÈ›iază magistral trăirile interioare ale femeilor È™i frustrările acestora.
Întâlnire pe alocuri alte personaje interesante, dar dispar în mod subit, fără a marca acÈ›iunea.
Tabloul final este încărcat de o simbolistică stranie, autorul face trimiteri interesante către divinitate È™i sfera religioasă, ba chiar ajunge să condamne fățiÈ™ regimul vremurilor. Pe Canolles îl pierdem de-a lungul poveÈ™tii, iar însemnătatea sa se diminuează considerabil. Într-o lume a orgoliilor, iubirea nu pare a avea vreo È™ansă de izbândă, iar eroii par a urmări scopuri meschine È™i greu de atins.
La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale romanului: Dexon Office (2018), Antonio (1992), Dacia (1972).