Ampla lucrare istorică intitulată “Istoria limbii române”, de Alexandru Rosetti, a apărut în decurs de opt ani, primele cărÈ›i publicate de marele istoric român, datând din anul 1938, atunci când acesta scrie despre începuturile poporului român È™i implicit despre limba latină, toate volumele în număr de È™ase, au fost publicate la editura FundaÈ›ia Regală pentru Literatură È™i Artă.
Printre alte edituri care au publicat volumele, putem aminti de editura Academică, 1960-1963, în È™ase volume broÈ™ate, editura ȘtiinÈ›ifică, 1960-1966, în È™ase volume broÈ™ate, editura pentru Literatură, 1968, în format cartonat, cu supracopertă, editura Minerva, 1971, în È™ase volume, atât broÈ™ate, cât È™i cartonate sau editura ȘtiinÈ›ifică È™i Enciclopedică, 1986, în două volume stufoase de peste 1200 de pagini, în format cartonat.
Alexandru Rosetti s-a născut la data de 20 octombrie 1895, în BucureÈ™ti, România È™i a fost un însemnat lingvist, memorialist È™i editor, unul dintre cei mai emblematici istorici pe care România i-a dat de-a lungul timpului, alături de Nicolae Iorga, George Călinescu sau Alexandru Piru.
Alexandru creÈ™te în sânul unei familii înstărite, tatăl acestuia fiind un mare latifundiar al vremurilor, iar mama sa, fata unui important cercetător din latura cinegetică, operele acestuia fiind apreciate de importante figuri ale vremii.
Urmează cursurile primare în Câmpulung, pentru ca mai târziu acesta să urmeze cursurile liceale în cadrul liceului “Gheorghe Lazăr”, cursuri finalizate în anul 1914.
Cursurile universitare le începe în anul 1916, atunci când studiază literatura Română în cadrul “Universității din BucureÈ™ti”, finalizându-le în anul 1920, după ce acestea sunt întrerupte câÈ›iva ani din cauza Primului Război Mondial.
Este rănit în timpul Bătăliei de la MărășeÈ™ti, însă revine È™i îÈ™i termină studiile, studii ce vor fi definitivate cu “École pratique des Hautes Études”, din Paris, în anul 1924 È™i Sorbona, 1926, acesta pregătind ca teză de doctorat câteva materiale legate de fonetica limbii române din secolul al XVI-lea.
Prima sa lucrare apare în anul 1920, aceasta numindu-se „Colindele religioase la români”, un studiu ce este publicat în “Analele Academiei Române”.
Printre cele mai importante opere semnate de celebrul istoric È™i lingvist român, putem aminti de “Note din Grecia”, 1938, “Cartea albă”, 1968 sau “Călătorii È™i portrete”, 1977.
Lucrarea istorică “Istoria limbii române”, de Alexandru Rosetti reprezintă o operă de o importantă È›inută, o operă amplă ce se întinde pe mai multe volume, în funcÈ›ie de editura care s-a ocupat de publicarea acestora, astfel că avem de la două la È™ase volume editate sau revizuite de-a lungul timpului È™i care prezintă etape din istoria limbii române, de la idiomul neolatin, până la realizarea statului modern român, È™i implicit a limbii române, totul fiind analizat cu foarte mare atenÈ›ie de către autor, la finalul fiecărei etape, acesta aducând detalii suplimentare, precum È™i explicaÈ›ii cu privire la abrevierile folosite.
Astfel că autorul plasează teritoriul istoric, acolo unde se plasează viitoarea Românie, fiind prezentate graniÈ›ele la nord, dar È™i dinspre sudul Dunării, acolo unde se plasează teritoriul dacoromân, acesta vorbind despre diferitele dialecte din acea perioadă, dar È™i despre influenÈ›a pe care Imperiul Roman l-a avut asupra teritoriului, latinizarea fiind un proces amplu, ce s-a întins pe o perioadă mai mare de timp.
Alexandru Rosetti afirmă aici că limba română este limba latină vorbită în partea de răsărit a Imperiului Roman, anume în spaÈ›iul situat între Dacia, Panonia de Sud, Moesia È™i Dardania, din acel moment al acaparării teritoriilor de către romani, până în zilele noastre.
După acest prim volum în care autorul vorbeÈ™te despre originile latine ale graiului românesc, acesta trece în revistă limbile balcanice în cel de-al doilea volum, pentru ca în cel de-al treilea Rosetti să ofere o perspectivă asupra limbilor meridionale È™i slave, ce au adus o influență marcantă asupra spaÈ›iului Carpato Danubiano Pontic.
Un ultim statut în definitivarea unui limbaj È™i a unei limbi, îl reprezintă limba română comună, atunci când toate influenÈ›ele din trecut au fost adunate într-un sistem compex lingvistic È™i fonetic denumit astăzi limbă română.