Alexandru Vona - Ferestrele zidite

Alberto Henrique Samuel Bejar y Mayor, sau aÈ™a cum este cunoscut în lumea literară din România, Alexandru Vona, s-a născut la data de 3 martie 1922 în BucureÈ™ti È™i a fost inginer È™i scriitor româno-francez. În anul 1936 a apărut primul său volum de poezii, “Versuri”, iar în 1947 a primit Premiul FundaÈ›iilor Regale pentru tinerii scriitori pentru un alt manuscris de poezii numit “Vitralii”, care, din cauza preluării puterii în stat de Partidul Comunist Român, nu a mai fost publicat, iar apoi manuscrisul a fost pierdut.

În anul 1993 este publicat romanul “Ferestrele zidite” de editura Cartea Românească, apoi în anul 1995 apare o altă ediÈ›ie la editura Samuel Tastet È™i apoi în 1997 È™i în 2001 apar alte noi ediÈ›ii publicate de Cartea Românească.

Acest roman care a fost scris în numai trei săptămâni în anul 1947 este cea mai apreciată operă a autorului fiind tradusă în mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. În anul 1995, romanul este lansat în FranÈ›a, în 1996 apare în Olanda, anul următor este publicat în Germania, iar în 1998 în Spania. Tot în anul 1995, Alexandru Vona primeÈ™te Premiul InternaÈ›ional al Uniunii Latine. Din cauza regimului comunist care vine la putere în România în 1947, Vona este nevoit să părăsească È›ara È™i se stabileÈ™te în FranÈ›a, manuscrisul lucrării “Ferestrele zidite” rămânând aici vreme de 50 de ani. Mircea Eliade este cel care insistă ca romanul să fie publicat în FranÈ›a, însă acesta este refuzat de editura Gallimard, care oricum îl va publica mai târziu. Manuscrisul circulă din mână în mână până să fie recuperat de apropiaÈ›ii autorului È™i este publicat în final în È›ara noastră fiind apoi tradus È™i în celelalte țări. Èšinând cont de faptul că romanul a fost redactat în anul 1947 vei remarca că acesta era unul deosebit în peisajele vremii. El surprinde prin lipsa numelor personajelor È™i lipsa încadrării acÈ›iunii într-un loc anume. Laitmotivul operei este închiderea È™i deschiderea ferestrelor, de unde provine È™i titlul romanului. Pe parcursul operei predomină starea de nesiguranță, de angoasă, naratorul se joacă cu mintea cititorului È™i trece de la o stare la alta fără să îÈ›i dai seama dacă se află într-un vis, într-o amintire sau poate chiar spiritul acestuia s-a detaÈ™at de corp È™i priveÈ™te totul ca un simplu spectator. Cititorul se poate identifica destul de uÈ™or cu naratorul, în spatele ferestrelor zidite este omul simplu, curat, cu fricile sale, cu gândurile pe care nu are curaj să le spună, nu poartă niciunul masca pe care o afiÈ™ează în societate acolo unde ferestrele sale sunt închise.