Alexis Carrel - Omul, fiinta necunoscuta

Alexis Carrel, născut la 28 iunie 1873, a fost un cunoscut chirurg È™i biolog francez, laureat la Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină - pentru tehnicile de pionierat de sutură vasculară. De asemenea, el a inventat prima pompă de perfuzie, împreună cu Charles Lindbergh, astfel deschizând calea către transplantul de organe, fiind un pionier È™i în transplantologie È™i chirurgie toracică.

În cartea sa, intitulată "Omul, ființă necunoscută", publicată în anul 1935, Alexis Carrel s-a străduit să deosebească limpede cunoscutul de plauzibil, È™i să recunoască existenÈ›a necunoscutului È™i a incognoscibilului. El a considerat fiinÈ›a umană ca o totalitate a observaÈ›iilor È™i a experienÈ›elor din toate timpurile È™i din toate țările. A avut È™ansa de a trăi în condiÈ›ii care i-au permis să studieze, fără trudă sau merit din partea sa, fenomenele vieÈ›ii în tulburătoarea lor complexitate, putând să observe aproape toate formele activității omeneÈ™ti, cunoscând oameni mici È™i mari, sănătoÈ™i È™i bolnavi, savanÈ›i È™i ignoranÈ›i, slabi de îngeri, nebuni, iscusiÈ›i, criminali, frecventând țărani, proletari, funcÈ›ionari, oameni de afaceri, negustori, politicieni, soldaÈ›i, profesori, învățători, preoÈ›i, aristocraÈ›i, burghezi. În acelaÈ™i timp, a văzut jocul mecanismelor secrete care, în adâncul È›esuturilor, în vertiginoasa imensitate a creierului, sunt substratul tuturor fenomenelor organize È™i mintale. Înainte de a începe să scrie această lucrare, autorul È™i-a dat seama cât e de dificilă È™i aproape imposibilă, însă a întreprins-o numai pentru că cineva trebuia s-o facă, deoarece omul nu mai e astăzi în stare să urmeze civilizaÈ›ia pe calea pe care ea s-a angajat, deoarece, pe această cale, el degenerează. Fascinat de frumuseÈ›ea È™tiinÈ›elor materiei inerte, el n-a înteles că corpul È™i conÈ™tiinÈ›a lui urmează legi mai obscure, dar tot atât de inexorabile ca È™i cele ale lumii siderate, È™i că nu poate să le înfrângă fără pericol, trebuind neapărat să ia conÈ™tiință de relaÈ›iunile necesare care îl unesc cu lumea cosmică È™i cu semenii lui, precum È™i de relaÈ›iunile dintre È›esuturile È™i spiritul lui. Prin această carte, autorul îÈ™i doreÈ™te să pună la dispoziÈ›ia fiecăruia un ansamblu de date È™tiinÈ›ifice cu privire la fiinÈ›a omenească a epocii noastre.

DomneÈ™te o inegalitate ciudată între È™tiinÈ›ele materiei inerte È™i cele ale fiinÈ›elor vii. Astfel, astronomia, mecanica È™i fizica au la baza lor concepte care se pot exprima concis într-un limbaj matematic, dând universului liniile armonioase ale monumentelor Greciei Antice, È™i învăluindu-l în reÈ›eaua strălucitoare a calculelor È™i ipotezelor lor. Aceste È™tiinÈ›e urmăresc realitatea dincolo de formele obiÈ™nuite ale gândirii, până la inexprimabile abstracÈ›ii făcute numai din ecuaÈ›ii de simboluri. Nu la fel stau lucrurile în cazul È™tiinÈ›elor biologice, cei care studiază fenomenele vieÈ›ii sunt ca È™i pierduÈ›i într-o junglă încâlcită, în mijlocul unei păduri fermecate, ai cărei copaci nenumăraÈ›i È™i-ar schimba mereu locul È™i forma. Ei se simt împovăraÈ›i de o îngrămădire de fapte, pe care izbutesc să le descrie, dar pe care nu le pot defini prin formule algebrice. ȘtiinÈ›a fiinÈ›elor vii, în general, È™i a individului uman, în particular, se găseÈ™te încă într-o stare descriptivă, omul fiind un tot indivizibil, de o mare complexitate. Este imposibil să îÈ›i faci o concepÈ›ie simplă despre acesta, neexistând o metodă care să-l îl poată cuprindă în acelaÈ™i timp în ansamblul, în părÈ›ile È™i în relaÈ›iile lui cu lumea dinafară. Încetineala progresului în cunoaÈ™terea fiinÈ›ei umane, față de splendida ascensiune a fizicii, astronomiei, chimiei È™i a mecanicii se datorează lipsei de răgaz, complexității subiectului, formei inteligenÈ›ei noastre, È™tiinÈ›a fiinÈ›ei umane fiind, dintre toate È™tiinÈ›ele, aceea care prezintă mai multe dificultăți.

Cartea "Omul, ființă necunoscută" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Tedit FZH (1994), Cugetarea Georgescu Delafras (1944) È™i Cugetarea (1939).