Alfred Adler - Psihologia scolarului greu educabil

Medic psihiatru austriac, este renumit pentru capacitatea sa de evocare È™i pentru felul în care se raportează la cazurile clinice pe care le studiază. Pune umărul la formarea È™colii vâneze È™i scrie cu patos fel È™i fel de tratate în acest sens. Colaborează strâns cu Freud, iar tratamentele lor inovatoare vor duce psihologia la un nivel mult mai ridicat, iar manuscrisele sale vor fi traduse în mai multe limbi străine È™i distribuite masiv în lume. El se axează pe cercetarea individului ca pion singular, dar È™i pe studierea acestuia în relaÈ›ie cu alÈ›i subiecÈ›i. Spre deosebire de Freud, nu crede într-un tratament miraculos, ci într-o testare continuă a mai multor terapii.

Primele sale cazuri vor fi documentate într-un jurnal care avea să apară pe piață în anii săi de bătrâneÈ›e, iar publicul va înÈ›elege atunci cum funcÈ›iona psihologia veche. Independentă de psihoterapie, psihologia lui Adler este neconvenÈ›ională È™i plină de mister. El însuÈ™i nu găseÈ™te explicaÈ›ie pentru felul în care subiecÈ›ii săi reacÈ›ionează la anumite tratamente. În mod paradoxal, în jurnalul pe care îl È›ine, scrie È™i evenimentele de care este surprins È™i modul în care acestea îi vor influenÈ›a traiectoria medicală.

Lucrează o vreme la diverse teorii privind inconÈ™tietul uman È™i felul în care acesta îi ghidează pe indivizi. Fiecare cercetare a sa are rezultate extraordinare. De exemplu, el descoperă È™i susÈ›ine existenÈ›a unui complex de inferioritate, care îi face pe unii indivizi să acÈ›ioneze în funcÈ›ie de propriile lor frustrări. Prin urmare, scrierile sale vor deveni o piatră de temelie în cariera mai multor doctori È™i învățăcei. Spre surprinderea multora, este printre puÈ›inii care susÈ›in feminismul È™i reuÈ™eÈ™te chiar să scrie o teză pe acest subiect.

În colaborarea sa cu Freud, este magistral È™i încrezător, iar pledoaria sa pentru regăsirea de sine È™i îmbrățiÈ™area traumelor este privită cu scepticism de unii intelectuali.

În scrierea de față, autorul se preocupă de cazurile elevilor greu educabili, care nu se pot adapta în medii academice. Cumva, scrierea sa este un soi de manual nemaipomenit, care ajută la formarea unor noi grupe de elevi. Cartea are un plus de psihologie, iar autorul È™tie cum să jongleze cu situaÈ›iile pe care le expune. Fiecare copil deÈ›ine un univers interior, care, atunci când este exploatat, înfloreÈ™te È™i devine din ce în ce mai deschis. Astfel, indivizii timizi sunt analizaÈ›i diferit de autorul nostru, iar părinÈ›ii pot nota anumite reguli de comportament pentru a-i educa.

Când spunem educaÈ›ie, ne referim, mai ales, la maniera în care ne raportăm la crizele adolescentine, la toanele adolescenÈ›ilor, dar È™i la certe tulburări de care aceÈ™tia au parte. Autorul susÈ›ine că terapia este calea spre vindecare È™i este de părere că orice om ar trebui să apeleze la ea. În mod straniu, cartea va fi privită cu scepticism imediat după apariÈ›ie, dar apoi va fi integrată în mai multe programe È™colare È™i educative.

Pe site-ul nostru, la un click depărtare, aceasta este de găsit în mai multe ediÈ›ii: Univers (2001), IRI (1995).