Amos Oz - Sa nu pronunti noapte

Romanul “Să nu pronunÈ›i: noapte”, “Don’t call it night”, în limba engleză, de Amos Oz, a apărut în anul 1994, la editura Chatto & Windus, din Londra, Marea Britanie, fiind al optulea roman din palmaresul autorului israelian, iar opera propune aspecte clasice pentru Amos, aspecte întâlnite È™i în celelalte opere ale acestuia, fiind vorba despre o relaÈ›ie de cuplu ce nu funcÈ›ionează bine, ori alte aspecte profunde ce duc opera în pragul unei utopii, demnă să trezească spirite revoltătoare în ceea ce priveÈ™te educaÈ›ia È™i mecanismele dubioase pe care se clădeÈ™te societatea.

Din nou se vorbeÈ™te într-un limbaj filosofic È™i nuanÈ›at despre imagini banale È™i ritualuri ce abundă în experienÈ›e repetabile, autorul aducând prezentări marcante unor aspecte zilnice, totul pentru a sublinia într-o manieră subtilă È™i fascinantă ideea conform căreia, omul trebuie să trăiască numai È™i numai în prezent, fără a se agăța de idealuri viitoare, ori de amintiri fără finalitate.

În România, romanul apare în anul 1994, la editura Univers, din colecÈ›ia Romanul Secolului XX, în format broÈ™at, iar printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de aceaÈ™i editură Univers, în altă ediÈ›ie publicată în anul 1997 sau editura Humanitas, în două ediÈ›ii publicate în anii 2013 È™i 2014, în format broÈ™at, având o traducere de Marlena Braester.

Amos Oz, pe numele său real, Amos Klausner, s-a născut la data de 4 mai 1939, în Ierusalim, Palestina, fiind un mare scriitor È™i jurnalist Palestinian, o figură marcantă a secolului al XX-lea, acesta propunând cu precădere idei marcante din zona Orientului Mijlociu, dar È™i idei vaste legate de viaÈ›a conflictuală de cuplu.

Amos, creÈ™te în apropierea unui univers literar, tatăl acestuia fiind bibliotecar È™i profesor, aplecarea pentru literatură È™i filosofie a acestuia fiind ca o dragoste la prima vedere.

Din anii ’40, acesta învață limba ebraică, iar după vârsta majoratului, se înscrie la “Universitatea Ebraică din Ierusalim”, luându-È™i apoi licenÈ›a în filosofie.

De la mijlocul anilor ‘60, îÈ™i dedică viaÈ›a scrisului, “Acolo unde È›ipă È™acalii”, fiind prima sa operă publicată, iar printre alte opere importante scrise de acesta, putem aminti de “Altundeva”, 1966, “Pace desăvârÈ™ită”, 1982 sau “Fima”, 1991.

Romanul “Să nu pronunÈ›i : noapte” de Amos Oz reprezintă o operă în care viaÈ›a oamenilor, se împleteÈ™te cu rutina din micuÈ›ul orășel iraelian, imaginat de autor, pe nume Tel Kedar, imaginea acestui orășel de doar 9000 de suflete, fiind ca personificarea unui copil care se naÈ™te È™i care creÈ™te, până la limita deÈ™ertului, acolo unde totul se opreÈ™te, iar aleile se pierd în dunele ample de nisip sau în zona militarizată interzisă oamenilor.

Se pare, la o primă vedere că nimic nu se miÈ™că, în acest tablou static, viaÈ›a urmându-È™i un curs ce nu amestecă vreun destin din jur, aceasta fiind, în fapt È™i ideea romanului.

Imaginarea acestui loc unde se clădeÈ™te oraÈ™ul Tel Kadar, are o conotaÈ›ie profundă pentru creionarea acÈ›iunii, ori a imaginii din operă, căci, Amos Oz, doreÈ™te să aducă în percepÈ›ia cititorului imaginea prezentului, o imagine balansată a vieÈ›ii, care merge mai departe cu bune È™i cu rele, aÈ™a fiind È™i vieÈ›ile celor doi protagoniÈ™ti din roman, Noa È™i Theo.

Noa, o profesoară activă în viaÈ›a tinerilor È™i Theo, un arhitect È™i un tip sofisticat, care alege să se detaÈ™eze de alte complicaÈ›ii ale vieÈ›ii, retrăgându-se în liniÈ™te, după tumultul vieÈ›ii amoroase de dinainte de relaÈ›ia cu Noa, ajung să ducă două vieÈ›i în oglindă, sentimentele acestora fiind contradictorii.

Lucrurile se schimbă în oraÈ™, atunci când un elev al profesoarei, moare după o supradoză de droguri, iar tatăl îndurerat al acestuia, alege să deschidă în zonă, un centru pentru reabilitarea tinerilor, însă, lucrurile nu merg aÈ™a cum È™i-ar dori Noa, viitoarea coordonatoare, căci autoritățile locale aleg să nu sprijine acest proiect.

Chiar dacă, în sens profund, ideea operei este nobilă, acÈ›iunea în sine, pare a se afunda într-un soi de monotonie, opera fiind creată pentru a scoate în evidență ideea vieÈ›ii trăită în prezent, cititorul fiind însă pus la treabă în tot acest ecosistem social-utopic, fiind o operă uÈ™or de parcurs, însă mai greu de conÈ™tientizat în contextul actual.