Ana Blandiana, născută în TimiÈ™oara, pe 25 martie, este o cunoscută scriitoare româncă, autoare a 27 de cărÈ›i publicate în limba română È™i a 60 de volume apărute în 26 de limbi străine.
Cartea "Calitatea de martor" este compusă din 73 de eseuri, care o consacră pe Ana Blandiana, pe lângă poeta de o sensibilitate aparte, drept o prozatoare È™i o fină È™i profundă observatoare a realității. În primul eseu, intititulat "Dimensiuni", autoarea abordează problema fricii de lucruri mici, începând cu descrierea finalului unui roman de Wells, pe care mereu l-a considerat a fi de fapt o fabulă: "După distrugerea fulgerătoare a pământenilor de către marÈ›ienii posesori ai unei invincibile tehnici, în liniÈ™tea de după victorie invadatorii mor unul câte unul uciÈ™i de microbi, mor nu pentru că n-ar fi È™tiut cum să se apere, ci pentru că nu È™tiau împotriva cui trebuie sa lupte. O moarte prin subestimare". Ana Blandiana s-a temut mereu de lucrurile mici, însă teama nu este doar a ei, ci a omenirii, este mai mult teamă de infim, care este chiar una dintre dimensiunile progresului, deoarece ea a apărut doar după ce s-a bănuit că infimul există. Koch, cel care a descoperit un bacil, este un personaj mult mai reprezentativ lumii noastre decât Columb, cel care a descoperit un continent, determinându-ne să ne plecăm capul mai repede în faÈ›a celui care va descrie virusul cancerului, decât în faÈ›a celui care ne va descrie suprafaÈ›a unei alte planete. Ne temem de lucrurile mici È™i trebuie să devenim conÈ™tienÈ›i de această teamă, trebuind să ne-o cultivăm, ea fiind una dintre armele noastre cele mai puternice, emblema evoluÈ›iei noastre. Nu trebuie să ne fie ruÈ™ine de această teamă È™i nici nu trebuie să renunțăm la ea. "Să nu uităm: fiarele erau ucise încă din paleolitic, bacilii nu sunt înfrânÈ›i nici acum."
Al doilea eseu al cărÈ›ii expune nevoia È™i spaima de singurătate. În miezul tragediei omului de a se simÈ›i singur trăieÈ™te ascunsă însăși nevoia de singurătate. "Smuls de curenÈ›i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a suferit întotdeauna nu de neputință, ci de nehotărâre. Pedeapsa divină a fost nu izgonirea din rai, ci, mai înainte încă, acordarea liberului arbitru între atât de contrare È™i reduse posibilități." În multiplele reprezentări are raiului, Adam este prezentat indecis sub pomul binelui È™i al răului. Animalele au un avantaj, au legi biologice mai ferme. Unele trăiesc în turme, altele retrase în viziuni, aÈ™a cum lupul nu-È™i doreÈ™te o scorbură tainică, nici ursul nu visează să se adune în haite, fiecare urmându-È™i fără revolte condiÈ›ia bine stabilizată.
"Marea prejudecată", al patrulea eseu al cărÈ›ii, arată cum omului îi este mult mai uÈ™or să privească în jur, decât în interiorul său, indemnul "CunoaÈ™te-te pe tine însuÈ›i" rămânând tot ceea ce vreodată omul È™i-a cerut sieÈ™i mai greu. "Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaÈ™tem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noÈ™tri, È™i cel mult imaginea acestor spectatori urâÈ›iÈ›i de mândrie È™i curiozitate o putem vedea." Atunci când oamenii privesc filmuleÈ›e în care apar È™i ei, filmaÈ›i fără ca ei să È™tie, sunt uimiÈ›i de umbra în care cei din jur îi recunosc, purtând în ei, fiecare, o falsă imagine proprie. Indemnul "CunoaÈ™te-te pe tine însuÈ›i?" se referă la o cunoaÈ™tere în sine, nu de sine, nu particulară, nu accidentală.
Cartea "Calitatea de martor" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cartea Românească (1970), Litera International (2004) È™i Cartea Românească (1972).