Andre Gide - Pivnitele Vaticanului
Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!
Alte titluri publicate de același autor:
Opera “PivniÈ›ele Vaticanului”, “Les Caves du Vatican”, în limba franceză, de André Gide, a apărut în anul 1914, la editura Nouvelle Revue Française, din Paris, FranÈ›a, nefiind categorisită neapărat într-o specie literară, fiind o fabulă, cu proporÈ›ii de roman scurt, sau de nuvelă mai amplă.
În România, opera apare în anul 1966 la editura pentru Literatura Universală, în format broÈ™at, cu o prefață de Nicolae Manolescu, având traducerea realizată de traducătoarea Iulia Soare.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Vivaldi, 1993, în format broÈ™at, editura Rao, din colecÈ›ia Opere XX, 1997 È™i 2002, în format broÈ™at È™i cartonat sau editura Curtea Veche, din colecÈ›ia Cartea de Buzunar, 2010, în format broÈ™at.
André Gide s-a născut la data de 22 noiembrie 1869, în Paris, FranÈ›a, fiind un însemnat scriitor, eseist È™i umanist francez, adept al simbolismului È™i modernismului, precum È™i un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1947.
Tânărul André, începe Școala Alsaciană din Paris, la vârsta de opt ani, însă absolvă abia în anul 1889.
După această etapă, André se dedică în totalitate scrisului, călătoriilor È™i muzicii, iar prima sa operă apare în anul 1891 È™i poartă numele de “Les Cahiers d’André Walter”, “Caietele lui André Walter”, fiind scrisă la persoana I È™i având deja conturată arta confesiunii care l-a făcut celebru.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Tratatul lui Narcis”, 1891, “Tentativa amoroasă”, 1893, “Imoralistul”, 1902, “Falsificatorii de bani”, 1926 sau “Școala femeilor”, 1929.
Opera “PivniÈ›ele Vaticanului”, de André Gide reprezintă, după spusele autorului la lansarea operei din 1914, “o farsă”, fiind realizată de la baza unui È™iretlic medieval care spune că lumea este o domnie a nebuniei, iar ideea acestei cărÈ›i se concretizează pe un anume zvon apărut în anul 1890, cum că, Papa Paul Leon al XIII-lea, un înverÈ™unat rival al Francsomeriei, fusese răpit, iar pe lângă alte aspecte scoase în relief în operă, apare È™i ideea conform căreia libertatea, în sens absolut, nu există.
Toate aceste idei, sunt amestecate pe un ton ironic È™i pe un fundament vădit anticlerical, caracter pe care autorul îl prezintă într-un glas răspicat.
André Gide foloseÈ™te în operă o tehnică diferită, delimitându-se de autoritatea din percepÈ›ia desfășurării acÈ›iunii, acÈ›ionând aici liber, oferiindu-le personajelor È™i naratorului o libertate nemaiîntâlnită.
Opera prezintă un personaj aparte, pe Lafcadio Wluiki, un copil nelegitim, educat pentru a-È™i zugrăvi singur destinul, acesta fiind o fire instabilă, iar atunci când Lafcadio are convingerea că o libertate absolută nu îi este atribuită, apelează la o pedeapsă È™ocantă, crestându-È™i carnea de pe picioare.
Pe lângă aceste apucături, personajul lui Gide, nu apelează la raÈ›iune pentru a-È™i folosi liberul arbitru, având întotdeauna un zar în buzunar, pe care îl foloseÈ™te în luarea deciziilor.
Toate aceste tulburări sociale È™i de personalitate, îl fac să fie liber în gândirea impulsivă, acÈ›ionând pe moment, acÈ›ionat de impulsuri, acesta fiind împins iraÈ›ional să comită o crimă care nu are niciun fel de cauzalitate sau niciun fel de consecință pe plan psihologic È™i emoÈ›ional, o crimă numită, una gratuită.
Opera prezintă “dedesubturile” dimensiunii umane, prezentând momentul în care Amédée Florissoire, un salvator care aleargă după o himeră, încearcă să îl salveze pe papă, iar în trenul spre Brindisi, este ucis de Lafcadio, fără motiv, fiind împins doar de libertatea absolută de acÈ›iune.
Opera face trimitere la laturile psihologice ale omului, precum È™i la slăbiciunile acestuia, iar toate aceste laturi, sunt ironizate de către autor, acesta apelând la funcÈ›ionalitatea satirei, totul devenind o adevărată parodie despre frământarea lăuntrică a naivului care consideră că deÈ›ine secretul libertății.
Opera poate fi, cumva asociată cu o dramă, care capată accentele unei fabule cu implicaÈ›ii filosofice È™i de natură psihologică, totul dus la un nivel subtil de parodie, o parodie surpată în existenÈ›ele lăuntrice ale omului liber, în aparență.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2026 PrintreCarti.ro