Născut pe 26 iulie 1885 la Elbeuf, Suedia, Andre Maurois, pe numele său real Emile Salomon Wilhelm Herzog, avea să devină unul din cei mai remarcabili scriitori francezi din toată lumea. Născut într-o familie înstărită de evrei, a fost educat la una din cele mai bune È™coli din Normandia. DeÈ™i a luat licenÈ›a în litere, o perioadă de timp a fost nevoit să se ocupe de moara familiei.
A avut o contribuÈ›ie importantă în primul război mondial, când a ocupat pe rând rolurile de ofiÈ›er È™i interpret pentru armata franceză. La începutul celui de-al doilea război mondial, a fost desemnat observator oficial francez, însoÈ›ind armata britanică în Belgia. A aÈ™ternut pe foaie o parte din experienÈ›ele trăite pe front, opera “Tragedie în FranÈ›a“ având un real succes.
Maurois a devenit apreciat o dată cu publicarea primului său roman “Tăcerile colonelului Bramble“. A continuat să scrie cu pasiune peste 50 de opere, incluzând aici romane, nuvele , eseuri, biografii È™i istorie. Biografiile realizate unor celebrități precum Balzac, Chopin, Benjamin Franklin, l-au transformat într-un adevărat maestru al literaturii.
În anul 1938 a devenit membru în Academia Franceză, subliniindu-se încă o dată importanÈ›a deosebită pe care a avut-o în lumea literară. Maurois moare în 1967 în apropiere de Paris, la vârsta de 82 de ani.
Opera “MaÈ™ina de citit gândurile“ (titlu original: “La machine a lire les pensees“ ) a fost publicată pentru prima dată în anul 1937 la editura Gallimard. Lucrarea este de fapt o nuvelă ce îl are în centru pe un profesor universitar, gata oricând să experimenteze unele din cele mai misterioase lucruri. Omul de È™tiință reuÈ™eÈ™te să inventeze un dispozitiv care poate înregistra sunetele pe care le produc gândurile celorlalÈ›i oameni. Sunetele sunt înregistrate direct din laringe, misterul maÈ™inăriei devenind È™i mai mare.
FicÈ›iunea este considerată a fi scrisă după o faptă reală, È›inută secret mai bine de 700 de ani. Povestea originală ar fi avut legătură cu o invenÈ›ie reală care presupunea auzirea È™i vizualizarea gândurilor unei persoane.
Opera devine È™i mai interesantă întrucat conÈ›ine transcripÈ›ii despre cum se aud gândurile. Maurois ne oferă È™i câteva exemple despre ce poate face dispozitivul: soÈ›ia profesorului apare ca fiind distrasă de unele gânduri în timp ce citeÈ™te o carte. Gândurile sale care pot fi acum auzite se transferă de la citirea cărÈ›ii la problemele sale din relaÈ›ie.
MaÈ™ina de citit gândurile a profesorului Dumoulin a fost denumită psihograf. Decanul Universității din Wesmouth devine interesat de misterioasa invenÈ›ie È™i decide să demonstreze eficacitatea acesteia. MaÈ™inăria va deveni cunoscută în timpul unui curs de-al profesorului, când acesta relatează o poveste plină de umor È™i fineÈ›e despre pictura franceză, engleză È™i americană.
Apare în peisaj È™i doctorul James, cercetarea acestuia devenind una aproape fantastică. De ce experimentele macabre au loc în morga unui spital londonez? Naratorul va fi nevoit pe final să străpungă secretul prietenului său James.
Andre Maurois este conturat a fi unul din stăpânii nuvelei È™i a povestirii filozofice. Ideea fantastică a nuvelei È™i pasajele fantastice prezentate uneori cu un umor fin, au fost apreciate È™i îndelung comentate de critica literară.
Nuvela poate fi regăsită în anticariatul nostru sub următoarele ediÈ›ii: Albatros (1973), Universal Dalsi (1996).