Andrei Platonov - Moscova cea fericita

Marea din adâncuri, Cevengur sau Fro sunt doar trei dintre lucrările cu care Andrei Platonov s-a remarcat pe plan mondial. Chiar dacă multe dintre lucrările sale au fost publicate post-mortem, în timpul vieÈ›ii ele erau prezente Moscova Chesnova marile reviste ruseÈ™ti. Povestea sa începe în vara anului 1899 în oraÈ™ul VoroneÈ› unde a fost topitor de metal la fel ca tatăl său, cărăuÈ™ sau agent de asigurări. În timpul Războiului Civil a început să scrie poezii È™i le trimite la ziarele ruseÈ™ti. În 1922 apare È™i prima antologie ce îl va lansa la nivel naÈ›ional. A abordat multe subiecte de interes cultural cum ar fi filosofia, etica, natura sau È™tiinÈ›a È™i a fost foarte apreciat pentru rezultatul frumos conturat. O scurtă perioadă de timp a făcut parte din Partidul Comunist, dar tulburat de neajunsuri a ales să vorbească public despre cum nu ofereau nimic. Multe dintre operele sale au fost mai apoi cenzurate pentru că dădea frâu liber prea multor gânduri aÈ™a că de abia după ce Rusia reuÈ™eÈ™te să iasă de sub umbra regimului se vor putea găsi din nou cărÈ›ile sale. A primit titlul de unul dintre cei mai iubiÈ›i autori ruÈ™i ai secolului al XX-lea È™i mulÈ›i dintre urmaÈ™ii săi din literatură i-au dedicat capitole sau s-au inspirat din opera lui.

Romanul "Moscova cea fericită" a fost publicat pentru prima oară între 1933 È™i 1936 în revista Krasnaya Nov, urmând ca ediÈ›ia definitivă să apară de abia în 1991. În limba română apare la editura Polirom în 2003 È™i 2023.

Moscova Chesnova este o orfană ce ne va primi în lumea sa ce simbolizează viaÈ›a, frumuseÈ›ea È™i clasa muncitorească feminină. După terminarea studiilor începe să frecventeze cursuri de paraÈ™utism È™i învață să facă spectacole aeriene dar este È™i È›inta unor experimente. În timpul unuia dintre ele se prăbuÈ™eÈ™te la pământ în flăcări È™i toată percepÈ›ia i se schimbă. Oamenii de È™tiință în general erau optimiÈ™ti È™i dornici să muncească însă ea era de nemulÈ›umit acum. Trei bărbaÈ›i o tot curtau, Bozhko ce ducea corespondenÈ›a în lumea politică, Sambikin ce era un doctor ce studia o substanță ce ne putea È›ine în viață multă vreme dar se găsea doar în cadavre È™i Sartorius ce era un inginer ce construia un cantar ce ar fi scăpat È›ara de risipă. În primă fază a fost receptivă însă de-a lungul paginilor vom observa o schimbare în comportamentul ei. Spunea că dragostea este la fel ca mâncarea, o necesitate È™i nu ceva ce trebuie să oferi sau să primeÈ™ti constant. În cinstea tinerilor se organizau È™i banchete ce aveau mese festive, însă la fiecare câteva scaune erau È™i flori în cinstea celor ce au trecut spre neființă. Un amalgam de sentimente te va cuprinde È™i îÈ›i va oferi È™ansa să cunoÈ™ti o parte a Rusiei despre care rar se vorbeÈ™te.