„Necunoscuta de la Wildfell Hall" este cel de-al doilea roman al autoarei Anne Brontë, publicat în 1848. A fost considerat de un succes răsunător, căci toate exemplarele tipărite aveau să se epuizeze în mai puÈ›in de 6 săptămâni de la lansare. Mai târziu însă, romanul lui Brontë este aspru criticat de intelectualii vremurilor, pe motiv că prezintă realitatea vremurilor.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale acestuia, dintre care amintim: Eminescu (1974), Litera (2012/2017), Capitoliul (1992).
Povestea se conturează în jurul unei femei care are îndrăzneala să îÈ™i părăsească soÈ›ul abuziv. Este cunoscut faptul că, la vremea respectivă, acÈ›iunea de a abandona căminul conjugal sau de a rupe legătura cu cel care te maltratează era strict inacceptabilă.
Romanul debutează brusc cu sosirea în Wildfell Hall a unei noi chiriaÈ™i, despre care localnicii spun că ar fi văduvă. Femeia, însoÈ›ită de fiul său, se stabileÈ™te în zonă È™i nu dezvăluie prea multe despre trecutul său.
Gilbert Markham locuieÈ™te în cartier de multă vreme, însă venirea noii locatare îl tulbură puternic. Treptat, bărbatul se îndrăgosteÈ™te de ea È™i încearcă din răsputeri să o cunoască cât mai bine. Nu află mare lucru, o vede rar È™i nu îndrăzneÈ™te să îi vorbească, mulÈ›umindu-se cu un salut scurt.
Mai târziu însă, printr-un context favorabil, cei doi ajung din ce în ce mai apropiaÈ›i. Astfel, Gilbert află că Helen nu este văduvă, ci curajoasă. Puterea femeii de a-È™i lasă trecutul în urmă îl impresionează puternic, dar îndoieli stranii îi pătrund în minte bărbatului. O bună bucată de vreme, nu are încredere în spusele femeii È™i aproape că se retrage din prietenia construită. Când Helen îi dăruieÈ™te însă jurnalul său intim, Gilbert revine la sentimente mai paÈ™nice.
Răsfoind avid carnetul primit, bărbatul citeÈ™te consternat chinurile la care a fost supusă vecina È™i prietena sa. ÎnÈ›elege acum cât de justă i-a fost alegerea de a părăsi căminul È™i de a începe o noua viaÈ›a departe de agresorul ei. Femeia conturează în paginile jurnalului imaginea reală a fostului soÈ›, accentuând trăsăturile de caracter ale acestuia È™i prezentând fapte petrecute.
Cu puternice accente feministe, cartea lui Brontë este de o sensibilitate aparte. Imaginea femeii agresate, care trebuie să se supună unor norme sociale absurde, este adusă magistral în prim plan.
Brontë pune mare accent pe alegerea femeii de a-l părăsi pe Arthur È™i face trimiteri la căsătoriile aranjate, înfăptuite pe considerente materiale, nicidecum pe sentimente sau alegeri personale. Cititorul este impresionant de povestea eroinei, dar, mai ales, este lăsat să tragă propriile concluzii, să analizeze evenimentele, să caracterizeze personajele.
Romanul lui Brontë nu abundă în pasaje descriptive fără sens, ci prezintă scurt faptele, însă limbajul poate părea, la o primă analiză, greoi È™i mai puÈ›in accesibil.