Drama “PescăruÈ™ul” de Anton Pavlovici Cehov, a apărut în anul 1895 la editura F. Pavlenkov, din Moscova, fiind prima dintre cele mai importante drame scrise de celebrul dramaturg rus, piesă care s-a bucurat de un succes uriaÈ™, un an mai târziu, în 1896, atunci când a fost pusă în scenă, în cadrul “Teatrului Artei Ruse”.
Povestea se axează pe escaladarea unui conflict într-o atmosferă romantică, în care patru personaje relaÈ›ionează în miezul unui conflict cuprins în patru acte È™i care macină diverse trăiri intense în interiorul personajelor principale.
În România, opera apare în anul 1948, fiind publicată de editura Cartea Rusă, având în cuprins È™i alte trei titluri importante, cum ar fi “Livada cu viÈ™ini”, “Unchiul Vania”, sau “Ivanov”.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, 1954, în format cartonat, editura pentru Literatură, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, 1967, în format broÈ™at, editura Univers, 1970, în format broÈ™at, editura Adevărul Holding, din colecÈ›ia Adevărul – 100 de opere esenÈ›iale, 2010, în format cartonat sau editura Polirom, din colecÈ›ia Top 10+, 2016, în format broÈ™at.
Anton Pavlovici Cehov, în rusă, ÐнтоÌн ПаÌвлович ЧеÌхов, s-a născut la data de 17 ianuarie 1860, în oraÈ™ul-port la Marea Azov, Taganrog, din regiunea Rostov din Imperiul Rus, fiind un însemnat prozator, dramaturg dar È™i medic, operele acestuia fiind unele dintre cele mai cunoscute de publicul larg, mari regizori români, realizând readaptări după celebrele lui opere de teatru.
Tânărul Anton creÈ™te în portul Taganron, acolo unde începe studiile elementare, mai târziu urmând studiile Universitare la Moscova, studii pe care le finalizează în anul 1884, apoi fiind colaborator pentru mai multe reviste ale vremii, una dintre cele mai importante fiind revista “Novoe Vremia”, “Timpuri noi”.
În anul 1897, chiar dacă este atins de o boală devastatoare, ca tuberculoza, începe să scrie o serie de drame, opere care îi vor aduce celebritate pe tot mapamondul, după ce, până atunci scrisese doar povestiri È™i nuvele.
Printre cele mai importante opere ale dramaturgului, putem aminti de “Cântecul lebedei”, 1887, “Stepa”, 1888, “Casa cu mezanin”, 1896 sau “Mujicii”, 1897.
Drama “PescăruÈ™ul” de Anton Pavlovici Cehov reprezintă o operă în care mai multe destine obsedante încearcă să schimbe destinul implacabil, având parte de o distribuire a unor personaje plasate în patru acte, povestea concentrându-se într-un loc rural în jurul unui lac unde îÈ™i duc viaÈ›a mai multe personaje cu ambiÈ›ii diferite.
Avem aÈ™adar prezentate pe rând personajele, actriÈ›a Arkadina, care duce o viață obsedantă, având mereu gândul la bătrâneÈ›e, fratele acesteia, Sorin, care ducea o viață monotonă È™i care dorea să îÈ™i schimbe viaÈ›a către ceva mai profund, scriitorul Trigorin care doreÈ™te cu orice preÈ› să escaladeze treptele succesului È™i nu pe latura scriitoricească sau Treplev È™i Nina, două personaje care, pe de o parte, în cazul lui Treplev doreÈ™te să descopere alte etape spre desăvârÈ™irea în domeniul artistic sau Nina care se visează o actriță de succes.
Nina, fiind tânără È™i dornică de afirmare, calcă în picioare dragostea imaculată purtată de către Treplev, aceasta fiind atrasă de Trigorin, cel care o putea ajuta în consolidarea carierei de actriță, iar după acest episod, Treplev alege să se sinucidă, însă fără succes.
Ultimul act se concretizează după doi ani, când destinele personajelor sunt sortite eÈ™ecului, Sorin, cel care dorea să nu ducă o viață monotonă, este acum È›intuit în pat, Trigorin este acum dezamăgit de ceea ce îi aducea literatura, fiind È›intuit în vechile mreje scriitoriceÈ™ti, iar Nina care rămăsese însărcinată cu acesta È™i pierduse copilul, era acum lipsită de succes în domeniul acrtoricesc, ajungând să joace într-o trupă pe străzile rurale din zonă.
Treplev, cel care fusese refuzat de Nina în trecut, încearcă să se apropie din nou de aceasta È™i să îi spună despre adevărata iubire pe care i-o poartă, însă aceasta îl refuză încă o dată, iar Treplev reuÈ™eÈ™te să se sinucidă de această dată.
Autorul încearcă prin această operă să ofere o latură a absurdului în condiÈ›ia umană, omul fiind sortit unui eÈ™ec care pare să fie o premoniÈ›ie, la un moment dat, având parte de un pasaj în care Sorin È™i Treplev discută despre crearea unei nuvele pe nume “Omul care a vrut”, în care se concretizează întregul univers al operei, exact ca un pescăruÈ™ care moare împuÈ™cat, È›intit de un vânător fără scrupule.
Pe lângă piesele de teatru traduse în toate limbile de circulaÈ›ie, “PescăruÈ™ul”, s-a bucurat È™i de câteva ecranizări, unul dintre cele mai importante, fiind cea din anul 2018, în regia lui Michael Mayer, avându-i în rolurile principale pe actorii Saoirse Ronan, în rolul Ninei sau pe Brian Dennehy, în rolul lui Sorin.