Aristotel - Etica nicomahica

Fiind cunoscut ca cel mai mare filosof al Greciei antice, Aristotel s-a născut în anul 384 Î.H în Stagira, Grecia. Tatăl său era doctorul regelui Midas al II-lea, iar mama sa provenea dintr-o familie aristocrată. Ai putea crede că toate acestea i-au adus lui Aristotel o viață roz, fără griji, însă acesta a rămas orfan încă de mic copil. ÎÈ™i petrece primii ani din viață între Stagira È™i Pella, iar la 17 ani pleacă la Academia lui Platon pentru a începe studiile. Aici va petrece 20 de ani, mai întâi ca elev, apoi ca profesor pe care toÈ›i l-au îndrăgit. După moartea mentorului său, Platon, băiatul pleacă în Missia È™i devine consilierul despotului Hermias. Această perioadă îi va permite să studieze politica È™i formele de conducere ceea ce îl inspiră în a scrie manuscrise întregi. Pe la vârsta de 40 de ani este chemat la curtea regelui Filip al II-lea pentru a-i educa fiul, cel care va deveni Alexandru cel Mare. Revine la Atena unde deschide propria sa È™coală pe care după moartea sa din 322, o va conduce Teofrast, cel mai bun discipol al său.

Printre cele mai cunoscute opere al autorului se numără: ”Statul atenian”, ”Metafizica”, ”Retorica” È™i ”Despre suflet” pe care È›i le recomand dacă eÈ™ti la început în lumea filosofiei.

Opera ”Etica nicomahică” a fost scrisă în jurul anului 350 Î.H în limba greacă. Dacă îÈ›i doreÈ™ti să o studiezi, pe site-ul nostru poÈ›i comanda chiar acum următoarele ediÈ›ii: editura ȘtiinÈ›ifică È™i Enciclopedică, 1988; editura Antet, 2001; editura Iri, 1998 È™i editura Humanitas, 2006.

În acest manuscris format din 10 cărÈ›i facem cunoÈ™tință cu virtutea, adică ceea ce este mai bun în om sau moralitatea unui grup. Numele cărÈ›ii nu este nici el întâmplător; cartea a fost editată de fiul lui Aristotel, Nicomahus, pentru că tatăl său a considerat-o doar un curs neinteresant pentru discipolii săi.

Etica nicomahică se aseamănă în mare parte cu etica eudemică, însă ce avem în față acum este o variantă îmbunătățită. Ambele vorbesc despre fericire È™i despre virtute însă într-un mod diferit. Ideea principală de la care pornesc toate cărÈ›ile este întrebarea ”Care este binele?”. Aristotel ar fi putut să întocmească o listă cu ce este bine pentru el È™i cum ar arăta binele în viziunea lui, dar ar fi fost prea simplu. El începe să caute binele de la cel mai înalt nivel, un bine care ar fi la fel pentru toÈ›i, nu doar pentru o parte a populaÈ›iei È™i astfel îÈ™i dă seama că este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, È™i toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el. Oamenii au nevoie de dorinÈ›e pentru a avea scopuri È™i au nevoie de scopuri pentru a avea un motiv de trai. Dacă nu am avea dorinÈ›e, spiritul nostru ar fi sterp, iar sufletul nostru ne-ar părăsi. Dacă îÈ›i doreÈ™ti să afli mai multe despre bine, dorință, curaj È™i etică, te încurajez să începi chiar acum cartea.