Aristotel - Organon

Organon, însemnând în greacă Instrument, este numele dat celor È™ase lucrări ale lui Aristotel despre logică. Aceasta a fost dat de gânditorii care au urmat filosofia lui Aristotel, aÈ™a numiÈ›ii peripatetici. Ordinea lor nu este una cronologică È™i a fost decisă de Teofrast, filosof grec al Școlii Peripatetice. În jurul anilor 40 î.Hr., Andronicus din Rhodos, un urmaÈ™ al lui Aristotel È™i Teofrast, a reuÈ™it să adune tratatele lui Aristotel È™i se le facă cunoscute lumii.

Primul tratat al Organonului analizează Categoriile È™i explică cele zece noÈ›iuni generale: substanÈ›a, cantitatea, calitatea, momentul, relaÈ›ia, spaÈ›iul, timpul, starea, condiÈ›ia, acÈ›iunea È™i pasiunea, È™i expune caracteristicele acestor noÈ›iuni. IntenÈ›ia filosofului grec a fost de a enumera tot ce nu avea compoziÈ›ie sau structură È™i punea sub umbrela acestor noÈ›iuni orice concepÈ›ie a oamenilor. Termenul cunoscut pentru scriitori medievali ale acestor zece noÈ›iuni era latinescul praedicamenta. Al doilea tratat, denumit Despre interpretare, exprimă concepÈ›ia lui Aristotel despre judecată, precum È™i despre relaÈ›ia dintre afirmativ È™i negativ, precum È™i despre ideile particulare È™i universale. De reÈ›inut că această lucrare este printre primele texte filosofice care a pus sub semnul întrebării relaÈ›ia dintre limbă È™i logică într-un cadru formal. Al treilea È™i al patrulea tratat studiază Analitica, în care filosoful explică teoria silogismului, mai întâi la modul general È™i apoi în caz particular. În fapt, al treilea tratat propune mai mult o definiÈ›ie a silogismului, explicată È™i demostrată apoi prin exemple în al patrulea tratat. Topica este al cincelea tratat È™i expune problemele care apar în construcÈ›ia argumentelor valide È™i a deducÈ›iei probabile, mai degrabă decât sigure. Tratatul prezintă arta dialecticii, mai exact a invenÈ›iei È™i descoperirii argumentelor în care afirmaÈ›iile se bazează mai mult pe endoxa, adică a opinilor generale. Grecescul topoi se referă astfel la ”locurile” de unde aceste argumente pot fi concepute sau descoperite. Ultimul tratat, Respingerile sofistice, este considerat adesea o completare a Topicii, în care Aristotel dezvoltă teoria raÈ›ionamentului deductiv.  Filosoful grec găseÈ™te că de vină într-o argumentare pot exista 13 premise greÈ™ite. Ele pot fi cauzate de limbă (accent, figuri de stil, compoziÈ›ie etc) sau în afara ei (accident, concluzii irelevante, cauze false, un număr mare de întrebări etc).

Organonul este una din cele mai studiate lucrări din toate timpurile, iar filosofia lui Aristotel rămâne la baza multor principii folosite în ziua de azi. Organon a început să fie studiat încă de pe vremea È™colii create de Aristotel, Lyceum. În Evul Mediu aceste studii au fost în general limitate la primele două tratate, dar începând cu perioada Iluminismului, opera lui Aristotel a căpătat din nou atenÈ›ia cuvenită. DeÈ™i se studia mai puÈ›in, tendinÈ›a generală era de a considera că sistemul logicii era complet È™i că nicio modificare nu era necesară. Immanuel Kant, marele filosof german, credea că nu mai era nimic de inventat după opera lui Aristotel, iar Karl von Prantl, un alt reprezentant al filosofiei germane, spunea că oricine crede că poate spune ceva nou despre logică este ”confuz”. Această părere a continuat până în secolul al XIX-lea, când influenÈ›a lui Aristotel s-a diminuat. TotuÈ™i, Aristotel È™i opera sa rămân până în ziua de azi un punct de referință în studierea mai multor domenii, ceea ce demostrează încă o dată importanÈ›a È™i chiar universalitatea gândirii filosofului din Antichitate.