Aristotel - Politica

Poate că ai auzit vreodată de Grecia antică È™i de marii oratori È™i filosofi ai vremurilor sale. Unul dintre aceÈ™tia a fost chiar Aristotel, care a trăit între 384 Î.H È™i 322 Î.H. Copilăria lui a fost destul de tristă, el rămânând orfan de la o vârstă fragedă. Acest lucru l-a făcut să se afunde în studii È™i să scrie eseuri de toate genurile, urmând ca la 17 ani să înceapă studiul la Academia lui Platon unde va sluji 20 de ani. Aici va studia filosofia È™i metafizica, materii cărora le creează diferite sisteme de abordare, apoi va deveni profesor. Începând din anul 343 începe să se ocupe de educaÈ›ia È™i formarea lui Alexandru cel Mare, care în acea vreme era doar un copil râzgâiat. Urmează să îÈ™i înfiinÈ›eze propria È™coală la Atena după ce Macedonia a propus pace , unde va preda timp de 13 ani È™i va realiza diverse cercetări.

Manuscrisele sale au fost descoperite cu greu de fiul său, ba chiar unele la o mie de ani distanță, iar printre cele mai notabile opere se numără: ”Despre spirit”, ”Etica nicomahică”, ”Retorica” È™i ”Despre lungimea È™i scurtimea vieÈ›ii”.

Lucrarea ”Politica” a fost scrisă în limba greacă în anii dinaintea lui Hristos È™i  descoperită abia în 1252, conÈ›inând 7 mari capitole. În limba română te poÈ›i bucura de următoarele ediÈ›ii de pe site-ul nostru: editura Iri, 2001; editura Antet, 1997; editura Univers Enciclopedic Gold, 2010 È™i editura Politică, 1999.

Aristotel începe prin a discuta diferenÈ›a dintre oraÈ™ (polis) È™i gospodărie (oikos). Astfel, ajunge la concluzia că stăpânirea regală, politică sau a sclavilor È™i stăpânirea gospodăriei sau a unui sat sunt diferite din absolut orice punct de vedere. De astfel, el afirmă că achiziÈ›ionarea unei proprietăți nu face parte din organizarea unei gospodării, ba mai mult, critică un astfel de comportament. Stăpânirea sclavilor este mârÈ™avă, cea a copiilor regală, iar cea a soÈ›iei, politică.

Ne mutăm atenÈ›ia apoi spre regimurile politice, în special cele studiate la Academia lui Platon, urmând studiul lui Falea din Calcedon È™i Hipodam din Milet. Concluzia este că cele mai bune organizări politice sunt cele ale spartanilor, cretanilor È™i cartaginezilor. Singura întrebare la care nu avem răspunsul mai rămâne: Cine poate fi un cetățean? În al treilea capitol ne este explicat pe larg acest sistem care oricât ar părea de simplu, este complicat. Un cetățean este oricine poate participa la procesul guvernamental, însă doar câÈ›iva dintre ei însă, pot participa la administraÈ›ia judiciară a statului.

Lucrarea lui Aristotel pune sub microscop fiecare parte a statului, de la cetățean la preÈ™edinte, de la sat la metropolă, chiar È™i mariaj È™i copii. Ceea ce face un regim politic bun nu este conformarea sa, este adaptarea sa la normele istoriei È™i la timpul prezent. Dacă partidul comunist de exemplu, ar fi instaurat acum, va trebui ca toată ideologia să fie adaptată la secolul XIX, nu la începutul secolului XX. Cele mai bune sunt cele care durează cel mai mult, însă È™i acesta este un aspect ce îl macină pe autor.