Armand Calinescu - Insemnari politice

Armand Călinescu, născut la 4 iunie 1893, la PiteÈ™ti, a fost un cunoscut om politic român, fiind cel de-al 39-lea prim-ministru al României, din 7 martie 1939 până la asasinarea sa din 21 septembrie 1939. A manifestat un interes timpuriu pentru politică. Student fiind, acesta era nelipsit de la dezbaterile Adunării DeputaÈ›ilor, împreună cu colegul È™i prietenul lui, Cornel Zamfirescu. Având o minte enciclopedică, acesta stoca asemeni unui computer o cantitate enormă de informaÈ›ii referitoare la cele mai diverse domenii: economie, istorie, diplomaÈ›ie, sociologie, drept, strategie È™i tactică militară, publicistică, etc.

Cartea "Însemnări politice" oferă cititorilor o întregire a datelor È™tiute până acum despre autor È™i opera lui politică, din paginile volumului conturându-se pregnant portretul unui Călinescu devotat statului È™i naÈ›iunii române, cărora le-a închinat întreaga viață. Valoare deosebită a însemnărilor constă, în special, în cantitatea apreciabilă de informaÈ›ii de primă mână referitoare la viaÈ›a politică românească dintre cele două războaie mondiale. Tabloul evenimentelor, aÈ™a cum este portretizat în paginile volumului, este incomplet, È™i modelat potrivit intereselor È™i prejudecăților autorului, fiind incomplet, deoarece Călinescu a consemnat doar ceea ce a auzit, văzut sau aflat din surse mai mult sau mai puÈ›in demne de încredere. Manuscrisul cărÈ›ii "Însemnări politice" a trecut de-a lungul timpului prin multe peripeÈ›ii. A fost ascuns de familie în timpul dictaturii legionare, confiscat apoi de autorități, manuscrisul original împrăștiindu-se È™i pierzându-se în parte. Însă, în câteva arhive centrale sunt păstrate versiuni dactilografiate referitoare la perioadele: 1916-1918, ianuarie 1925 - iulie 1928, 28 mai - 8 iunie 1930, 22 iunie 1932 - 20 septembrie 1939.

În prima parte a cărÈ›ii, autorul descrie evenimentele ce au avut loc în România între anii 1914-1918. În luna august a anului 1916, România primeÈ™te un ultimatum, ce o obligă să decidă dacă se va alătură sau nu Antantei. Sub presiune, guvernul român decide să accepte intrarea în război de partea Antantei, deÈ™i situaÈ›ia de pe fronturi nu era una dintre cele mai bune. La 27 august 1916, România declară război Puterilor Centrale, la o zi distanță, Germania declarând război României, urmată de Turcia È™i Bulgaria. În acelaÈ™i timp, comandantul Hauptmann Geissert primeÈ™te ordinul de a bombarda BucureÈ™tiul, în seara zilei de 28 august, zeppelinul german Z-101 plutind încet pe cerul capitalei, lansând câteva bombe, însă fără a face mari pagube. În aceeaÈ™i seară, într-o atmosferă plină de entuziasm, primele trupe române trec CarpaÈ›ii, intrând în Transilvania, în acest mod începând prima etapă a ceea ce avea să fie campania militară din 1916. La finalul toamnei al aceluiaÈ™i an, cea mai mare parte a teritoriului naÈ›ional, inclusiv capitala, a fost ocupat de inamic. Înfrângerea Armatei Române în lupta de pe Neajlov-ArgeÈ™ duce la ocuparea capitalei de către trupele germane. După ocuparea BucureÈ™tiului, a urmat retragerea spre Moldova, care va deveni centrul rezistenÈ›ei româneÈ™ti în timpul războiului. În IaÈ™i, devenit capitală a țării până în noiembrie 1918, se mută autoritățile È™i principalele instituÈ›ii ale țării, aici refugiindu-se È™i mii de locuitori. La IaÈ™i È™i-au desfășurat activitatea Guvernul, Parlamentul, Banca NaÈ›ională a României, Curtea de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, tot aici avându-È™i reÈ™edinÈ›a regele Ferdinand I È™i regina Maria. 

În Muntenia, armata germană instaurase un regim dur de ocupaÈ›ie, impunându-i populaÈ›iei restricÈ›ii È™i interdicÈ›ii. În paralel, în Moldova, statul român lua primele măsuri pentru reorganizarea armatei È™i supravieÈ›uirea populaÈ›iei. După doi ani de război, de sărăcie È™i epidemii, în care È›ara aproape că dispăruse ca stat, după o pace de compromis dezastruoasă, se împlineÈ™te idealul naÈ›ional, deoarece România intrase în luptă, născându-se România Mare.

Cartea "Însemnări politice" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediÈ›ie, È™i anume: Humanitas (1990).