Arthur Hailey - Manuitorii de bani

Arthur Hailey, născut la 5 aprilie 1920, în Anglia, a fost un cunoscut scriitor britanic. Romanele sale, printre care se numără "Airport" È™i  "The Moneychangers", vânzându-se în peste 170 de milioane de copii, fiind traduse în 38 de limbi.

Cartea "Mânuitorii de bani", apărută pentru prima oară în anul 1975, aduce în prim-plan politica internă a unei bănci americane de prestigiu, First Mercantile American, al cărui preÈ™edinte este bătrânul Ben Rosselli. La începutul romanului, Rosselli îi invită pe toÈ›i managerii, dar È™i pe câÈ›iva funcÈ›ionari mai vechi ai băncii, în sala de consiliu aflată în blocul turn al FMA. Se strânseseră aproximativ douăzeci de persoane, vorbind liniÈ™tit în grupuri, aÈ™teptându-l pe Ben să-È™i facă apariÈ›ia. Sprijinindu-se într-un baston, acesta apăru în uÈ™a sălii de consiliu, îmbrăcat într-o jachetă neagră tipică bancherului, nelipsită jiletcă cu buzunar pentru ceas, peste care avea atârnat un lanÈ› subÈ›ire de aur, lumea fiind surprinsă de cât de mult semăna Ben cu primul Rosselli, Giovanni, cel care înfiinÈ›ase banca în subsolul unei băcanii cu peste o sută de ani în urmă. După ce schiță un zâmbet fugar, Ben Rosselli îi anunță că este pe moarte, doctorii spunându-i că nu mai are mult de trăit, cauza fiind un cancer pulmonar, mult mai avansat. Sala se cufundă într-o liniÈ™te mormântală, nimeni nu se mai miÈ™ca, nu mai vorbea, sunetele provenite din afară pătrunzând slab, precum țăcănitul înfundat al unei maÈ™ini de scris, bâzâitul aerului condiÈ›ionat, huruitul unui avion ce străbătea cerul. DeÈ™i nimeni nu È™tia, el venise pentru ultima oară la bancă. Din acest moment, doi directori de rang înalt, pregătiÈ›i pentru succesiune, îÈ™i încep lupta pentru funcÈ›ia de preÈ™edinte È™i director general al băncii. Unul dintre ei este Alex Vandervoort, onest, muncitor, fiind focusat pe creÈ™terea FMA prin retail-banking, îmbrățiÈ™ând tehnologia emergentă; celalalt este Roscoe Heyward, priceput în strategia băncii, având o minte disciplinată È™i oÈ›etită. După încheierea întrunirii, Heyward părăsi printre primii sala de consiliu, având de rezolvat două probleme urgente: una dintre ele era aceea de a asigura o tranziÈ›ie lină a puterii, după moartea lui Rosselli; a doua era de a-È™i asigura numirea ca preÈ™edinte È™i director general. DeÈ™i Vandervoort fusese mereu privit drept urmaÈ™ul preferat al lui Rosselli, acesta nu se aÈ™teptă că va fi nevoie atât de curând să-È™i intre în rol. Alex se angajase la FMA cu doar doi ani în urmă, înainte fiind un funcÈ›ionar la Rezerva Federală, Rosselli însuÈ™i insistând să se transfere la ei în vederea unei eventuale promovări la conducere. Pe atunci, Ben îi spusese că peste aproximativ cinci ani îÈ™i dorea să predea conducerea băncii cuiva care să poată mânui în mod eficient sume mari de bani, dând rezultate profitabile, căci acesta era singurul mod prin care un bancher îÈ™i putea demonstra forță. Dintotdeauna, Ben îÈ™i dorea să lasă la conducerea băncii un om care să nu uite vreodată faptul că micii depunători au fost întotdeauna puternica lor temelie. Pe măsură ce cititorul îl apreciază din ce în ce mai mult pe Vandervoort, el află mai multe despre viaÈ›a lui personală tulbure, avansarea lui în cercurile bancare venind în timp ce căsătoria lui se destrăma. În timp ce cei doi se luptă pentru postul de preÈ™edinte al băncii, în roman sunt expuse È™i diverse probleme care implică industria bancară, cum ar fi frauda, delapidarea, inflaÈ›ia È™i tranzacÈ›iile privilegiate.

Cartea "Mânuitorii de bani" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Nemira (1996), Univers (1982) È™i Nemira (2007) .