Cimiliturile romanilor

Artur Gorovei a fost un cunoscut scriitor, folclorist È™i etnograf român, născut în data de 19 februarie 1864 la Fălticeni, devenind membru de onoare al Academiei Române în anul 1940. Pune bazele primei reviste de folclor "Șezătoarea", în anul 1892, alături de N. Vasiliu, C. Pavilescu, T. Daniilescu È™i M. Lupescu, primul număr fiind publicat în data de 1 martie 1892, la Fălticeni. Printre cele mai de seamă lucrări ale lui Artur Gorovei se numără: "Cimiliturile românilor" (1898), "Botanica poporului român" (1915), "L'Art Roumain" (1922), "Monografia oraÈ™ului BotoÈ™ani" (1926), "NoÈ›iuni de folclor" (1933), "Ouăle de PaÅŸti" (1937), "Sbuciumul unui suflet nou" (1939).
Cartea "Cimiliturile românilor", publicată în anul 1898, "cuprinde 491 de capitole, adică 491 de lucruri cimilite, cu 1960 de cimilituri tip È™i 756 variante, sau un total de 2716 de cimilituri". Cimilituri sau ghicitori, care este deosebirea dintre acestea? Deosebirea dintre ele este aceeaÈ™i ca între 'gen' È™i 'specie': fiecare cimilitură este o ghicitoare, însă nu orice ghicitoare este o cimilitură, după cum orice om este o ființă, fără ca orice ființă să fie om. Această specie de ghicitori, cimiliturile, sunt cunoscute în toate părÈ›ile țării, însă diferă uÈ™or denumirea după care sunt cunoscute, în funcÈ›ie de zonă, È™i anume: în Moldova sunt cunoscute ca 'cinilituri' sau 'cinghilituri', în Bucovina se numesc 'È™imilituri', în Ardeal 'ciumelituri'; iar acÈ›iunea de a spune o cimilitură se exprimă prin verbul 'a cinili' în Moldova, 'a È™imili' în Bucovina È™i 'a ciumeli' în Ardeal. Cimiliturile se încep ori cu formula 'ghici ghicitoarea mea', ori se întră direct în descrierea parafrastică a obiectului de ghicit.
"Care este originea cimiliturilor? S-au încercat mai multe explicări. Cred, însă, că în starea actuală a folkloristicei, este a umbla pe dibuite cercând să dai soluÈ›iuni unor probleme aÈ™a de grele. De o cam dată ceea ce trebuie făcut mai cu folos, este de a aduna cu sărguință tot materialul folkloric, a-l coordona, a-l studia în comparaÈ›iune cu folklorul poporelor străine, si numai când nu va mai fi nimic ascuns, È™i când unele enigme istorice vor fi resolvate, numai atunci va fi sosit timpul pentru descâlcirea acestor cestiuni."
Printre cimiliturile culese din zona Bucovinei se numără: "Acoperemîntul casei: Am o manta largă, mare, È™ede pe patru piciore, È™i rabdă È™i la ploie È™i la sore."; "Acul: Omul micuÈ›el face gardul frumuÈ™el."; "Aerul: De n'aÈ™ fi eu, nime n'ar trăi pe lume."; "Albina: Harnica draga încunjură dumbrava."; "Capra: Terică merică, merge la biserică, vine-acasă È™i se vaeră".
Printre cimiliturile culese din zona Sucevei se numără: "Cartea: Rădăcină pătrăcină, rar voinic care-o dijghină."; "CălăreÈ›ul: Trepa lepa pe cărare, hingher mingher pe spinare."; "Cânele: Fugi în grabă până 'n tindă, vivura să nu te prindă."; "Cerul: Am un om mare, mare, noptea îmfloresce È™i diua pălesce.".
Cartea "Cimiliturile românilor" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Eminescu (1972), Tineretului (1959) È™i Institutul de Arte Grafice Carol Gobl (1898).

sus