Augustin Buzura - Vocile noptii

Din 1992, Augustin Buzura este membru de seamă al Academiei Române, iar scenariile sale vor fi utilizate în mai multe producÈ›ii de succes în È›ara noastră. Eseist, novelist È™i dramaturg, avea să se remarce cu o serie de articole, publicate în câteva gazete locale. La bază, este medic psihiatru, însă este interesat de literatură È™i filozofie, motiv pentru care se dedică unei cariere literare. Scrie nuanÈ›at È™i utilizează un limbaj simplu, dar lucrările sale vor fi pline de subtilități È™i fel È™i fel de trimiteri către alte scrieri renumite. Cumva, este interesat de ce se petrece în societatea sa È™i tratează cu interes tema intelectualului inadaptat ori pe aceea a marginalului eÈ™uat. Îl preocupă, de asemenea, aspectele politice ale României È™i asistă la perpetuarea modelului comunist în toate sectoarele vieÈ›ii.

Eroii lui Buzura sunt captivi în trecut È™i vor să readucă măreÈ›ia veacurilor apuse. Puternici din punct de vedere emoÈ›ional, aceÈ™tia trec prin fel È™i fel de încercări de-a lungul vremii, însă sunt capabili să înceapă întotdeauna de la zero. Aproape de fiecare dată, personajele sunt inspirate din realitatea pe care scriitorul a trăit-o È™i din personajele importante pe care le-a cunoscut de-a lungul existenÈ›ei sale. Partidele politice ale veacului sunt È™i ele atacate subtil în lucrările sale, iar liderii sunt portretizaÈ›i întocmai cum apar, niÈ™te inÈ™i corupÈ›i, avizi de statut È™i putere dobândită peste noapte È™i capabili de orice nelegiuire.

În “Vocile nopÈ›ii”, Buzura este la fel de drastic în afirmaÈ›ii È™i la fel de vocal în premoniÈ›ii. Lucrarea impresionează È™i È™ochează în acelaÈ™i timp, iar, mai apoi, va fi supusă unei drastice cenzuri. Lucrarea se concentrează pe relaÈ›iile dintre muncitori È™i intelectuali, aducând în prim plan diferenÈ›ele dintre cele două paliere. Imaginile surprinse de scriitor sunt originale È™i atipice pentru un veac al cenzurii permanente, al sărăciei È™i al neputinÈ›ei, iar cititorul va fi surprins să remarce cu cât curaj îndrăzneÈ™te Buzura să îÈ™i critice conducătorii È™i patria. Pe alocuri, scrierea se aseamănă cu o altă lucrare-monument, Groapa, de Eugen Barbu, însă maniera narativă va fi aici cu totul È™i cu totul alta.

Autorul ne vorbeÈ™te despre sărăcie È™i exploatarea celor care provin dintr-o clasă socială mai puÈ›in norocoasă, despre inegalitatea de È™anse, despre cenzură, mizerie È™i lupta pentru statut într-o patrie măcinată de angoase politice vechi de când lumea. Personajele romanului sunt interesante È™i duc în spate povara trecutului È™i o speranță mocnită pentru ziua ce are să vină, iar conflictul interior este mai puternic decât cel exterior. Buzura are curajul să ne vorbească despre propagandă È™i chiar să o exemplifice, iar audienÈ›a va fi de-a dreptul È™ocată.

Astăzi, lucrarea este obiect de studiul la catedrele de istorie ale marilor universități, iar numele lui Augustin Buzura este aÈ™ezat între cei mai cunoscuÈ›i scriitori pe care România i-a oferit literaturii internaÈ›ionale.

Cartea este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează Minerva: (1993), Cartea Românească (1980).