Balzac - Iluzii pierdute

Iluzii pierdute este un roman scris de Honore de Balzac între anii 1837 È™i 1843, publicat prima dată în foileton. Este format din trei părÈ›i, începe în FranÈ›a provincială, după se mută în Paris, ca în final să revină în provincie. Seamănă foarte mult cu un alt roman al lui Balzac, La Rabouilleuse (1842), unde ca È™i în scrierea de față locul acÈ›iunii alternează capitala cu provincia. Iluzii pierdute este într-un fel unic, printre romanele È™i povestirile lui Balzac, deoarece tratează viaÈ›a socială din ambele zone ale FranÈ›ei. La noi cartea a apărut iniÈ›ial la Editura de Stat în anul 1948, iar mai apoi la Editura Minerva (1976), Rao (1978), Litera (2016). GăsiÈ›i mai mult de 10 ediÈ›ii la noi în Anticariat.

Honore de Balzac a fost un romancier si dramaturg franez cunoscut în special pentru La Comedie Humaine, ce prezintă viaÈ›a francezilor de după Napoleon, ca un fel de magnus opus. Datorită calității sale de a reda societatea nestilizat, exact aÈ™a cum era aceasta, Balzac este văzut ca fiind unul dintre fondatorii realismului în literatura Europeană. Este renumit pentru personajele sale cu multiple faÈ›ete ale personalității lor È™i chiar cele mai neînsemnate personaje sunt redate complex, ambiguu din punct de vedere moral È™i total umane. Balzac reuÈ™eÈ™te să imprime trăsături chiar È™i obiectelor, însuÈ™i Parisul preluând, sub peniÈ›a marelui scriitor francez, trăsături umane. Lucrările sale au influenÈ›at mulÈ›i scriitori faimoÈ™i precum: Emile Zola, Charles Dickens, Gustave Flaubert, Henry James È™i chiar È™i pe câÈ›iva filosofi din care amintim pe Friedrich Engels È™i Karl Marx.

Personajul principal al romanului Iluzii pierdute, Lucien Chardon, lucrează ca jurnalist, iar prietenul său David Sechard, este tipograf. Balzac a avut tangenÈ›e cu ambele profesii ale celor doi, scriitorul chiar încercând o afacere în domeniul tipografiei, în Paris în anul 1826, dar în doar doi ani, aceasta a dat faliment. TotuÈ™i această experiență nefericită în domeniul afacerilor, l-a ajutat pe Balzac să redea cât mai fidel viaÈ›a lui David Sechard. În prima parte a romanului, Lucien ia contact cu spuma societății franceze prin intermediul lui Mme de Bargeton, după ce scrie un roman istoric È™i un sonet. În cea de-a doua parte, Lucien, ajuns la Paris, frecventează cercurile înalte ale societății capitalei, dar face imprudenÈ›a de a se implica în viaÈ›a politică. În partea a treia ne reîntâlnim cu David Sechard, care inventează o nouă metodă mai ieftină de a produce hârtie, dar din cauza stării financiare precare È™i a unor greÈ™eli făcute de Lucien, este nevoit să-È™i vândă invenÈ›ia rivalilor. Aproape de a recurge la sinucidere Lucien este abordat de un preot iezuit, Carlos Herrera, care-l convinge să-È™i încerce din nou norocul în capitala FranÈ›ei.

Modul de viață din provincie, mai exact Angouleme, este suprapus cu cel al metropolei franceze Paris; astfel Balzac reuÈ™eÈ™te să redea diferenÈ›ele standardelor de viață dintre cele două zone. De asemenea, scriitorul explorează viaÈ›a artistică din Parisul anilor 1821-1822 È™i chiar viaÈ›a artistică în general, în FranÈ›a. Lucien, care deÈ™i avea cateva lucrări scrise, nu reuÈ™eÈ™te să publice nimic notabil în timpul È™ederii sale în Paris. Pe de altă parte, Daniel d’Arthez, care nu caută faima literară, are parte de ea în timp, datorită telentului său.

Succesul acestui roman l-a inspirat pe Balzac să scrie o continuare în patru părÈ›i care s-a numit Splendeurs et miseres des courtisanes (publicată între anii 1838 È™i 1847). Ambele lucrări fac parte din La comedie humaine, seria de romane È™i povestiri scrute scrise de Balzac în perioada reinstaurării Dinastiei Bourbonilor în FranÈ›a.