Baruch Spinoza - Etica

Spinoza, cunoscut uneori sub numele său latinizat Benedict sau Benedictus, a fost unul dintre cei mai importanÈ›i filosofi ai secolului al XVII-lea. Teoriile lui Spinoza despre Dumnezeu, natură È™i etică diferă adesea de doctrina religioasă tradiÈ›ională iudeo-creÈ™tină, din această cauză trezindu-se în mod repetat în centrul controverselor pentru opiniilor sale. A fost excominicat din comunitatea evreiască la vârsta de 23 de ani, multe dintre lucrările sale fiind publicate anonim sau sub anumite pseudonime.

Cartea "Etica", prima ediÈ›ie fiind publicată în limba latină, în anul 1677, considerată lucrarea sa cea mai influentă, este structurată cu o logică aproape matematică, subliniind viziunea autorului despre Dumnezeu - ființă infinită, sursă a tot ceea ce există; examinând structura minÈ›ii umane, a dorinÈ›elor È™i a pasiunilor omeneÈ™ti. Pe parcursul cărÈ›ii, Spinoza ia în considerare modul în care omul îÈ™i poate stăpâni pasiunile, atinge fericirea È™i adevărata libertate, prin contemplarea adevărului, care este întruchipat în Dumnezeu. Lucrarea sa este demonstrată după metoda geometrică, fiind împărÈ›ită în cinci părÈ›i, È™i anume: "Despre Dumnezeu", "Despre natură È™i originea sufletului", "Despre originea È™i natura afectelor", "Despre sclavia omului sau despre puterile afectelor" È™i "Despre puterea intelectului sau despre libertatea omului".

În partea întâi a cărÈ›ii, Spinoza presupune faptul că Dumnezeu este o ființă perfectă, atotputernică, gânditoare, care este cauza propriei sale existenÈ›e, făcând ca toate celelalte lucruri să existe. Tot ceea ce este creat de Dumenzeu decurge în mod necesar din natura sa, EL fiind identificat cu natura sau cu felul în care sunt lucrurile. Toate lucrurile, inclusiv fiinÈ›ele umane, sunt moduri sau afecte ale lui Dumnezeu, în acest fel EL pătrunde în toate lucrurile care există. 

În a doua parte a lucrării este luată în considerare mintea umană în lumina acestei concepÈ›ii despre Dumnezeu. Într-o oarecare măsură, mintea umană este cuprinsă în mintea lui Dumnezeu. Gândurile, sentimentele È™i acÈ›iunile noastre sunt predeterminate de oridinea naturii, care îÈ™i are originea în mintea lui Dumnezeu. Cea mai mare capacitate a noastră este aceea de a gândi È™i a cunoaÈ™te, existând trei feluri de cunoaÈ™tere: cea care vine din experienÈ›a senzorială, cea care vine din raÈ›ionament È™i cea care vine din intuiÈ›ie, bazată pe adevărul simplu al lucrurilor, aÈ™a cum există în natura lui Dumnezeu. Spre deosebire de EL, oamenii sunt fiinÈ›e finite, totuÈ™i, pentru că avem originea în Dumnezeu, există o parte din noi care este eternă.

Partea a treia examinează emoÈ›ia umană, autorul începând acest studiu subliniind faptul că oamenii fac parte din natură, nu se află nici deasupra ei, nici nu o stăpânesc. Acest lucru este evident deoarece fiinÈ›ele umane efectuează acÈ›iuni È™i au experienÈ›e care sunt în afara controlului nostru, Spinoza numindu-le pasiuni sau emoÈ›ii, incluzând un studiu al mai multor astfel de emoÈ›ii, cum ar fi bucuria È™i tristeÈ›ea. 

În partea a patra este explicat modul în care pasiunile creează nefericire, deoarece suntem controlaÈ›i de lucruri pe care nu le înÈ›elegem. Fericirea noastră depinde de creÈ™terea cunoÈ™tinÈ›elor noastre despre lucrurile din jurul nostru, câÈ™tigând astfel mai multă putere de a ne controla propriile vieÈ›i. Este un fapt irevocabil că suntem motivaÈ›i de apetit È™i de instinctul de supravieÈ›uire.

A cincea parte a cărÈ›ii articulează modul în care putem atinge fericirea: urmărindu-ne interesul personal într-un mod iluminat ne putem face fericiÈ›i pe noi înÈ™ine, dar È™i pe cei din jurul nostru. Cea mai mare fericire rămâne, însă, să-l cunoÈ™ti È™i să-l iubeÈ™ti pe Dumnezeu, acÈ›ionând virtuos.

Cartea "Etica" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în È™apte ediÈ›ii, È™i anume: Stiintifica si Enciclopedica (1981), Humanitas (2006), Antet (2000), Societatea Romana de Filosofie (1930), Antet (2004), Casei Scoalelor (1929) È™i Antet (1992).