Bernard Malamud - Carpaciul

Bernard Malamud È™i-a semnat existenÈ›a la Brooklyn, în 26 aprilie 1914 È™i a încheiat la New York în 18 martie 1986. El a fost un scriitor american, autor de romane È™i proză scurtă. El era evreu. A fost unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori americani evrei ai secoului XX, alături de Saul Bellow, Joseph Heller È™i Philip Roth. A câÈ™tigat „Premiul Pulitzer” È™i „National Book Award” pentru romanul „Cârpaciul”, care vorbeÈ™te despre anisemitismul din Imperiul Rus. De asemenea, povestea s-a È™i ecranizat. Malamud È™i-a început adolescenÈ›a la începutul „Marii Depresii”. În perioada 1928-1932, Malamud a urmat liceul „Erasmus” din Brooklyn. Era fan al filmelor È™i îi plăcea să le privească, iar apoi să le povestească prietenilor săi despre ele. Îi plăceau în special comediile lui Charlie Chaplin. Malamud a lucrat timp de un an pe 4,50 dolari pe zi (echivalentul a 85 de dolari în 2020) ca profesor în formare, înainte de a participa la facultate cu un împrumut guvernamental. A obÈ›inut diploma de licență de la „City College” din New York în 1936. În 1942, a obÈ›inut o diplomă de master de la ”Universitatea Columbia”, scriind o teză despre Thomas Hardy. El a fost scuzat din serviciul militar în al Doilea Război Mondial, deoarece el a fost singurul sprijin al tatălui său văduv. Malamud a lucrat mai întâi pentru „Biroul recensământului” din Washington D.C., apoi a predat limba engleză în New York, cea mai mare parte fiind cursuri de noapte, de liceu pentru adulÈ›i. Malamud a scris încet È™i cu atenÈ›ie; el nu a fost deosebit de prolific. A terminat primul său roman, „The Light Sleeper” în 1948, dar mai târziu a ars manuscrisul. Primul său roman publicat a fost „The Natural” (1952), care a devenit una dintre cele mai bine amintite È™i mai simbolice lucrări ale sale. Al doilea roman al lui Malamud este „The Assistant” (1957), stabilit în New York È™i bazându-se pe propria copilărie a lui Malamud, iar acest roman a fost urmat rapid de „The Magic Barrel”, prima sa colecÈ›ie de povestiri publicată (1958). Malamud a fost renumit pentru povestirile sale, alegorii adesea oblice stabilite într-un ghetou urban de vis, de evrei imigranÈ›i. La începutul anilor 1950, povestirile sale au început să apară în „Harper's Bazaar”, „Partizan review”, È™i „Commentary”.

Romanul „Cârpaciul” îl regăsim la editurile „Univers” (1998) È™i „Leda” (2006). Evreul Iakov Bok, în vârstă de 30 de ani este omul bun la toate (cârpaci), soÈ› al „nefericitei” Raisl (care l-a părăsit, folosindu-se de motive precum instabilitatea domiciuliului È™i o căsnicie neconsumată. Iakov È™i-ar fi dorit copii, dar soarta nu a È›inut cu el. Din pricina nenorocului la comenzi È™i lipsa sporului, meseria lui nu-i mai promitea siguranÈ›a zilei de mâine sau măcar o pâine sigură, aÈ™a că se vede nevoit să îÈ™i părăsească târgul. Îl are ca mentor pe Spinoza, pentru ideile sale filozofice È™i aÈ™a realizează că libertatea interioară despre care „mentorul” său vorbeÈ™te în lucrările sale, nici măcar nu-i este accesibilă. Personajul urmează să fie lovit din toate părÈ›ile de destin. Motivul principal? S-a născut evreu. În apropierea cimitirului din cartierul Lukianovski este descoperit cadavrul unui copil de 12 ani, iar autoritățile dau vina pe evrei, urmând să afiÈ™eze È™i să împrăștie peste tot broÈ™uri despre evreii criminali. Iakov ajunge să fie acuzat de moartea copilului È™i fără a fi judecat, merge la închisoare timp de trei ani. În timpul în care a fost închis, începe să îÈ™i pună întrebări despre credință È™i dreptatea Divină, fiind victima unei serii de umilinÈ›e È™i torturi È™i fiind desfiinÈ›at din punct de vedere uman. În paralel are loc RevoluÈ›ia, astfel că suferinÈ›a lui Iakov oglindeÈ™te, de fapt, suferinÈ›a întregului popor la unison. Iakov nu a fost altceva decât un È›ap ispășitor pentru altcineva. Într-un final este dus la proces, însă finalul poveÈ™tii va rămâne unul deschis, neÈ™tiind dacă este sortit la moarte sau la un nou început.