Bogdan Petriceicu Hasdeu - Etymologicum magnum romaniae

Provenind dintr-o familie de intelectuali din moÈ™i-stramoÈ™i, Bogdan Petriceicu HaÈ™deu s-a născut pe 26 februarie 1838 în satul CristineÈ™ti, ce acum face parte din Ucraina. A studiat dreptul la Academia din Harkov apoi pentru ceva timp a făcut parte din armata rusă până când Sudul Basarabiei a revenit Moldovei. Pentru că se împotrivea regimului, acestuia i-a fost retras dreptul la moÈ™tenire dar cum întotdeauna există o cale judiciară de a rezolva lucrurile, a primit totul. Timp de È™apte ani a fost membru al Tribunalului din Cahul, apoi s-a mutat la IaÈ™i È™i a devenit profesor È™i bibliotecar la un liceu. A urmat o perioadă de 24 de ani în care a fost director al Arhivelor Statului la BucureÈ™ti unde a ajutat la publicarea a diferitelor documente ce trebuiau să fie demult publice.

Când unica sa fiică, Iulia, a murit în 1888, autorul a devenit o persoana mistică È™i pasionată de paranormal. În timpul È™edinÈ›elor de spiritism spunea că primeÈ™te instrucÈ›iuni de la fiica sa despre cum să construiască un castel, È™i aÈ™a a apărut cel din Câmpina ce îi poartă numele. Autorul moare pe 25 august 1907 chiar în castel È™i lasă în urma o operă de o cultură vastă, chiar dacă adesea criticată dur. Dintre cărÈ›ile sale amintim: Răzvan È™i Vidra, Duduca mămuca, Codex sturdzanus sau Cuvente den bătrâni.

Lucrarea "Etymologicum magnum romaniae" a fost publicată pentru prima oară la editura Socecu sub forma a patru volume, din anul 1886 până în 1898. Apar apoi ediÈ›iile Minerva din 1970, 1972 È™i 1976 È™i ediÈ›ia Universitas din 1998.

Cartea a vrut să fie un dicÈ›ionar etimologic însă după multe încercări a reuÈ™it să ajungă de abia la cuvântul bărbat, aÈ™adar ceea ce veÈ›i vedea este doar o bucățică din ceea ce ar fi putut fi. Marele critic George Călinescu a spus despre ea că te mulÈ›umeÈ™te prin explicaÈ›iile sale È™i te îndrumă să discuÈ›i despre folclor È™i literatură. În schimb Iulia HaÈ™deu, fiica autorului, va avea o părere contrară "Cred că un individ care nu a studiat în mod special filologia, È™i care nu se ocupă de aÈ™a ceva, dar care vrea să caute vreo indicaÈ›ie asupra unui cuvînt românesc [...], se va încurca în reflecÈ›ii foarte savante, È™i neînÈ›elegînd mare lucru, îÈ™i va pierde răbdarea È™i va da la o parte cartea înainte de a fi găsit ce căuta". La bază, ea a fost un fel de misiune a Academiei Române, demult voiau să publice un asemenea dicÈ›ionar È™i pentru că A. T. Laurian È™i Ion C. Massim nu au reuÈ™it să facă asta, i-au încredinÈ›at laudele lui HaÈ™deu. După calculele lui ar fi durat peste 150 de ani să aduni informaÈ›ii pentru fiecare cuvânt, dar Academia È™i regele Carol voiau să fie gata în È™ase ani. În 1897 totuÈ™i i-au fost tăiate drepturile iar ultimul volum a fost editat de Alexandru Philipide, dar nici el nu a ajuns până la capăt. Pentru autor scrierea dicÈ›ionarului a venit ca o scăpare. Era singur È™i scriind mai uita de stingheria sa, iar pe de altă parte era mândru că nici măcar duÈ™manii săi nu au reuÈ™it să facă asta.