Bohumil Hrabal - O singuratate prea zgomotoasa

În ciuda faptului că a obÈ›inut un doctorat în drept la Universitatea Carolină din Praga, Bohumil Hrabal nu a muncit nici măcar o zi în acest domeniu. Până la venirea războiului s-a ocupat de căile ferate iar după a avut tot felul de meserii care să îi asigure traiul zilnic È™i toate au fost o inspiraÈ›ie pentru romanele sale. Primul roman îl publică în 1948 însă nu a reuÈ™it să aibă prea mare succes, de abia când va publica L-am servit pe regele Angliei a reuÈ™it să capete un nume în lumea scriitorilor. Multe dintre cărÈ›ile sale nu au fost publicate în Cehoslovacia sau alte state comuniste până la căderea regimului dar să ne bucurăm că măcar astăzi îl avem în vieÈ›ile noastre.

Romanul "O singurătate prea zgomotoasă" a fost publicat pentru prima dată în 1976 în limba cehă. În limba română apare în 2003 la editura Polirom È™i în 2014 la editura Art. Prima adaptare cinematografică are loc în 1996 în regia lui Vera Cais iar cea de a doua în 2007 în regia lui Genevieve Andersen. Din cauza subiectului, cartea a fost cenzurată È™i câÈ›iva ani interzisă în Cehoslovacia, de abia după 1989 înainte de RevoluÈ›ia de catifea tiparele au primit aprobarea de a o edita.

Hant'a este de această dată cel ce ne va poveÈ™ti întâmplările sale. Era aproape de pensie, izolat, È™i toată viaÈ›a È™i-a petrecut-o aranjând deÈ™euri de hârtie într-o pivniță. Uneori îi plăcea să facă asta pentru că printre ambalaje È™i acte, găsea cărÈ›i interzise pe care le citea în scurtele pauze. AÈ™a a ajuns după aproape 30 de ani de muncă să devină un intelectual È™i să îÈ™i umple casa cu mii de cărÈ›i la care nimeni nu mai avea accesul. Când trebuia să trimită baloturile de picturi clasice europene, mai punea câte o carte pentru bucuria omului ce muncea în locul unde ajungea.

Speră să îÈ™i cumpere o presă hidraulică È™i să îÈ™i împlinească visul la fel cum a făcut È™i unchiul său când a cumpărat o locomotivă cu care acum face toÈ›i copiii fericiÈ›i. El voia să creeze cate un balot de opere pe zi È™i astfel într-un an să facă o expoziÈ›ie ce ajuta viitorii artiÈ™ti. După ceva vreme aude de o presă condusă de  Brigada Muncii Socialiste È™i este impresionat de cât de eficientă era. Când s-a întors acasă È™i-a dat seama că zilele sale artistice erau pe sfârÈ™ite È™i a început să dea tot ce era mai bun din el însă fără succes. Doi muncitori ai partidului vin să îi confiÈ™te presa iar el ajunge tot la compactat hârtie, dar de data aceasta goală. TotuÈ™i mai avea o carte de dăruit È™i ar fi vrut să fie pentru marea sa dragoste ce a fost capturată de germani, dar care era numele ei?

Acum că am parcurs È™i textul cred că ne dăm cu toÈ›ii seama de ce cartea a fost interzisa atâta vreme È™i poate din această cauză nu a avut nici succesul cuvenit. TotuÈ™i timpul nu e pierdut.