Camil Petrescu - Jocul ielelor

Camil Petrescu, născut la 21 aprilie 1894, în BucureÈ™ti, a fost un romancier, dramaturg, doctor în folosofie È™i poet român. Publică primul său volum de versuri în anul 1923, intitulat "Versuri. Idee. Ciclul morÈ›ii", la zece ani distanță publicând cel mai valoros roman al său, È™i anume "Patul lui Procust".

Jocul ielelor este prima piesă de teatru a lui Camil Petrescu, apărută în anul 1916, în care acÈ›iunea se desfășoară în anul 1914. Personajul central este Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist "Dreptatea socială". Acesta intră în posesia unei scrisori compromițătoare pentru ministrul JustiÈ›iei. Însetat de dreptate, Gelu Ruscanu decide să publice scrisoarea, primită de la fosta sa amantă, Maria SineÈ™ti, "o frumuseÅ£e tulbure, ÅŸi tocmai prin asta tulburătoare, pe bază de nostalgie, profil suav ÅŸi nervozitate. [...] Hiperemotivă cu imaginaÅ£ie dezordonată, are spaimele ÅŸi bucuriile deopotrivă de copilăroase. [...] Acum e în ea o teroare de vietate încolÅ£ită ÅŸi istovirea câtorva nopÅ£i de insomnie.", în care povesteÈ™te cu lux de amănunte, cum soÈ›ul ei, ministrul JustiÈ›iei, a ucis-o pe bătrâna Manitti, distrugându-i testamentul, pentru a rămâne el singurul moÈ™tenitor al acesteia. Considerând că dreptatea trebuie să fie absolută, Ruscanu este dispus să facă orice pentru a îl face pe Åžerban Saru‑SineÅŸti, ministrul JustiÈ›iei, "bărbat ca la patruzeci ÅŸi ÅŸase de ani, înalt, lat în umeri, cu oase tari ÅŸi totuÅŸi cu aspect uscat", să plătească pentru crimele sale. Însă, mătuÈ™a sa, Irena, cea care l-a crescut pe Gelu după moartea timpurie a tatălui său, se prezintă la sediul redacÈ›iei ziarului pentru a-i cere să renunÈ›e la campania din ziar, deoarece, atunci când tatăl lui delapidase o mare sumă de bani din fonduri depuse pentru o licitaÈ›ie de către o societate al cărei avocat era, spre a achita banii pierduÈ›i la o partidă de cărti, Saru-SineÈ™ti îl ajutase să acopere delapidarea, împrumutându-l cu bani, în plus dându-i È™i un sfat: "Nu mai cere socoteală nimănui, căci fiecare are motivele lui neÅŸtiute, numai Dumnezeu poate judeca, fiindcă numai el cunoaÅŸte urzeală pricinilor ÅŸi ÅŸtie cum a fost cu de‑amănuntul, totdeauna...".

În actul cu numărul trei, tabloul zece, acÈ›iunea se petrece în biroul lui Ruscanu, din redacÈ›ia ziarului "Dreptatea socială". Atunci când Șerban Saru-SineÈ™ti intră în birou, Gelu îi spune faptul că documentul acuzator este scrisoarea soÈ›iei sale, unde aceasta declară faptul că bătrâna Manitti a fost ucisă de el, ministrul negând valoarea de probă juridică a scrisorii, ce provine, din punctul lui de vedere, de la o mitomană erotică: "O femeie care, ca să devie interesantă ÅŸi să‑şi aÅ£âÅ£e amanÅ£ii, brodează cele mai abracadabrante năzbâtii... Cazuri foarte des studiate de medicină ÅŸi de psihologia patologică...". Astfel, publicarea scrisorii va lovi doar "în această nenorocită, căci vei da pradă opiniei publice, nu numai purtarea ei de soÅ£ie necredincioasă ÅŸi de mamă denaturată care nu‑şi va mai putea păstra copiii, dar vei etala ÅŸi tarele ei intime de femeie bolnavă...". Apoi, ministrul îi vorbeÈ™te lui Ruscanu despre tatăl acestuia: "A fost nu numai maestrul în profesia pe care mi‑am ales‑o, dar am avut prin el ÅŸi norocul de a trăi lângă un om neasemănat...", înmânându-i scrisoarea în care tatăl său îi ceruse să delapideze, spunându-i È™i despre sinuciderea acestuia (până în acel moment Gelu crezând că tatăl său a murit într-un accident de vânătoare), din pasiune pentru actriÈ›a Nora Ionescu.

Cartea "Jocul ielelor" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în douăsprezece ediÈ›ii, È™i anume: Albatros (1973), Albatros (1978), Curtea Veche (2010), Gramar (2007), Gramar (1999), Minerva (1987), Eminescu (1974), Minerva (1976), Editura pentru Literatura (1964), Fundatia Regala pentru Literatura si Arta (1947), Cartex (2013) È™i Albatros (1964).