Camil Petrescu reuÈ™eÈ™te prin Patul lui Procust, publicat în primă ediÈ›ie în anul 1933, să atingă cota cea mai înaltă a succesului literar atât în faÈ›a publicului, cât È™i a criticii, în aÈ™a fel încât el ajunge să fie considerat unul dintre întemeietorii romanului modern alături de Liviu Rebreanu È™i H.P. Bengescu.
DeconvenÈ›ionalizarea romanului, autenticitatea percepÈ›iei la nivelul conÈ™tiinÈ›ei, tehnica memoriei involuntare, anticalofilia în domeniul stilului sunt elementele componente ale unui cod estetic al romanului modern care va rămâne legat de numele lui Camil Petrescu.
Un prim nivel al lecturii - È™i cel mai rezistent - aparÈ›ine gustului estetic tradiÈ›ional, care, în materie de roman, înseamnă înclinaÈ›ia spre textul linear È™i omogen, acesta fiind asimilat cu o creaÈ›ie raÈ›ională obiectivată. Patul lui Procust surprinde atât prin discontinuitatea textului (alcătuit din două episoade independente, plus două epiloguri), cât mai ales prin "prezenÈ›a" autorului în subsolul paginii.
Putem considera È™i noi, ca È™i critica interbelică, Patul lui Procust ca pe un remarcabil roman de analiză psihologică, în prelungirea spiritului analitic din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Scrisorile Doamnei T. È™i secvenÈ›ele reflexive din caietul lui Fred au fost decupate pentru a ilustra analitismul, dar, în acelaÈ™i timp, scenele dialogate dintre Emilia È™i Fred, la care participă È™i "vocea" postumă a lui Ladima din scrisori, au fost receptate din optica unui roman social È™i de moravuri.
Și totuÈ™i, descoperirea "creaÈ›iei" în romanul Patul lui Procust nu se situează pe un teren ferm: exemplificarea personajelor "bine conturate" apare când selectivă È™i exclusivă (Emilia È™i Doamna T, Ladima, Emilia, Valeria, numai Doamna T, etc.), când confuză (obscurul D. este confundat cu Ladima), când incertă È™i deci revizuibilă.