Camil Petrescu - Teze si antiteze

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg È™i doctor în filosofie, iniÈ›iator al romanului modern. Debutează în cariera literară în anul 1923 cu volumul "Versuri. Idee. Ciclul morÈ›ii" . În acelaÈ™i an publică È™i cel mai valoros roman "Patul lui Procust", care a devenit unul dintre cele mai importante romane ale Modernismului european.

Cartea "Teze È™i antiteze", publicată pentru prima oara în anul 1936, reprezintă o culegere de articole vechi, publicate în diferite reviste ale vremii. În prefață cărÈ›ii, ni se vorbeÈ™te despre critică, care, spre deosebire de literatura de creaÈ›ie, implică în criteriul valorii ei condiÈ›ia caducității. ÎnÈ›eleasă fenomenologic, critica, care nu trebuie confundata cu judecata critică, apare ca o funcÈ›iune culturală. Analiza descriptivă trebuie să deosebească funcÈ›ia critică de însăși judecata critică, deoarece fără intenÈ›ie transitivă actul judecaÈ›ii critice e pur neant.

Încă din cuprinsul cărÈ›ii se poate observa faptul că pe măsură ce audienÈ›a era mai binevoitoare, cu anii, "stilul" se modifică È™i el. Nu se poate înÈ›elege sensul articolelor mai vechi, decât dacă se va È›ine socoteală de faptul că acestea vizau cu o ciudată dezolare È™i hotărâre o stare de lucruri, care astăzi nu mai poate fi prezentată cititorului. Mai trebuie atrasă atenÈ›ia asupra faptului că volumul de față nu este o culegere sistematică, ba mai de grabă una întâmplătoare, la aspectul căreia a contribuit, într-o bună măsură, È™i uÈ™urinÈ›a mai mică sau mai mare de a aduna materialul. Articolele cuprinse în volum nu sunt altceva decât simple delimitări preliminare.

În primul articol al cărÈ›ii, intitulat "Noua structură È™i opera lui Marcel Proust", autorul francez este considerat a fi un discipol literar a lui Bergson, filosof după care cunoaÈ™terea absolută este posibilă având drept instrument intuiÈ›ia. Marcel Proust a tulburat adânc conÈ™tiinÈ›a literară a lumii, concentrând asupra lui intelectualitatea contemporană. Arta lui Proust e făcută din nuanÈ›e în aÈ™a măsură încât a fost numită artă microscopică, artă infinitezimală, globalismul teoretic al unei săli de ascultători impunând într-un mod de neînlăturat să se renunÈ›e la nuanÈ›e, tocmai pentru că se cere o unificare pentru atâtea atenÈ›ii individuale, reunite laolaltă È™i, desigur, diferite între ele. Înainte de Proust, concepÈ›ia romancierilor, cam din orice È™coală s-ar fi declarat, despre artist, despre om, despre artă era faptul că aceÈ™tia sunt o construire raÈ›ionalistă, deductivă, apodictică, tipizată. Romancierul era mai întâi un om omniprezent, omniscient. Casele erau pentru el fără acoperiÈ™uri, distanÈ›ele nu existau, depărtarea în vreme de asemeni nu.

În al patrulea capitol, Prost ne vorbeÈ™te despre tehnica romanului poliÈ›ist. În afară de cercurile selecte ale avangardei, sunt încă foarte mulÈ›i oameni care consideră că romanul poliÈ›ist este un exerciÈ›iu intelectual, autentic. Problemele pe care le pune orice lucrare de acest gen, nu doar că întreÈ›in curiozitatea, dar stimulează È™i inteligenÈ›a. Pe lângă acestea, titlul de mândrie al acestor producÈ›ii e că descind din opera lui Edgar Poe. Însăși seria Sherlok Holmes era bazată pe un echivoc logic, de unde îÈ™i trăgea toate nenumăratele ei efecte. Mai exact, pe confuzia dintre posibil È™i unic-dat.

Cartea "Teze È™i antiteze" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Gramar (2002), Minerva (1971) È™i Cultura NaÈ›ională (1938).