Romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, a fost publicat în primă ediÈ›ie în anul 1930.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, este nu numai romanul războiului dragostei, din primul tom, în ale cărui paranteze, de critică socială È™i convenÈ›ionalităților de tot soiul, nu oboseÈ™ti să te pierzi, ci este È™i romanul războiului morÈ›ii, pe frontul CarpaÈ›ilor, în înaintarea È™i retragerea,la fel de precipitate, din 1916.
Personajul-axă al romanului, Ștefan Gheorghidiu, ni se dezvăluie cu încetul, situându-se È™i luminându-se în diverse întâmplări. Este, într-adevăr, singurul personaj amănunÈ›it analizat. Toate celelalte persoane din roman se miÈ™că, trăiesc în funcÈ›ie de personajul principal. Ele apar ca niÈ™te coordonate față de care se determină È™i se delimitează personajul principal.
Despicat în cele două părÈ›i componente È™i foarte distincte, e un roman personal, dintre cele mai ascuÈ›ite È™i pătrunzătoare romane de analiză. Iar în latura privitoare a războiului, este singura operă românească literară valabilă în acest gen.
Autorul a vrut să facă un roman stendhalian, roman care se vrea a fi monografia unui element psihic, acolo ambiÈ›ia, pasiunea, aici gelozia. El a urmărit, nu mai încape discuÈ›ie, să creeze eroi care trăiesc în plan superior, fiind totuÈ™i lucizi, scăpaÈ›i din faÈ›a poziÈ›iei pasive față ed univers. Gheorghidiu este un filosof într-o lume de neÈ™tiutori de carte cinici, È™i aceÈ™ti neÈ™tiutori de carte îl păcălesc È™i-i fură bună parte din moÈ™tenire. El nu cunoaÈ™te femeia È™i nu o poate stăpâni, iar femeia îl face să sufere.
Deci e vorba mai puÈ›in de analiza geloziei, cât de cazul unui inadaptat la viaÈ›a erotică, a unui infirm. Și aceasta incapacitate de viață a eroilor este È™i mai evidentă în Patul lui Procust, scris de acelaÈ™i Camil Petrescu.