Carson McCullers - Balada tristei cafenele

Carson McCullers, născută la 19 februarie 1917, în Columbus, Georgia, a fost o scriitoare americană de romane, ce descriu vieÈ›ile interioare ale oamenilor singuri.

Primul său roman, "Inima-i un vânător singuratic", publicată în anul 1940, explorează izolarea spirituală a inadaptaÈ›ilor dintr-un oraÈ™el din sudul Statelor Unite.

Printre romanele scrise de aceasta se numără È™i: "Balada tristei cafenele" (1951), "Răsfrângeri într-un ochi de aur" (1941), "Ceasul fără minutare" (1961).

"Balada tristei cafenele", publicată în anul 1951, reuneÈ™te un număr de È™apte poveÈ™ti, cea care îi dă titlul cărÈ›ii fiind prima din serie, urmându-i "Wunderkind", "Jocherul", "Madame Zilensky È™i regele Finlandei", "Vilegialistul", "O problemă domestică", "Un copac, o stâncă, un nor". Toate cele È™apte proze având ca punct comun tristeÈ›ea, un fel de angoasă absurdă, de frivolitate, care caracterizează vieÈ›ile personajelor.

AcÈ›iunea romanului are loc într-un oraÈ™el izolat din Georgia. Personajul principal este domniÈ™oara Amelia Evans, o femeie puternică atât la trup, cât È™i la minte. Într-o zi, aceasta este abordată de un bărbat cocoÈ™at, ce are doar o valiză în mână, pretinzând că îi este rudă. Atunci când, domniÈ™oara Amelia, o femeie foarte calculată, care nu acÈ›ionează niciodată fără motiv, il ia pe străin în propria casă, încep să circule zvonuri prin oraÈ™.

Când zvonurile iau amploare, un grup de opt bărbaÈ›i apar la magazinul ei, fiind surprinÈ™i când văd faptul că cocoÈ™atul se simte ca acasă. Insă, Amelia le arată bărbaÈ›ilor aceeaÈ™i ospitalitate pe care a arătat-o È™i cocoÈ™atului, îi serveÈ™te cu băuturi alcoolice È™i biscuiÈ›i, toÈ›i simÈ›indu-se bine. Acesta este începutul cafenelei.

Pe parcursul cărÈ›ii, Amelia începe să dezvolte sentimente romantice pentru vărul său, Lymon, oamenii din oraÈ™ fiind destul de surprinÈ™i de acest lucru, amintindu-È™i, totuÈ™i, faptul că femeia are o istorie bizară când vine vorba de bărbaÈ›i.

Acum ceva timp, Amelia s-a măritat cu un bărbat pe nume Marvin Macy, care era foarte violent È™i crud, care a ajuns la închisoare dupa ce a comis o serie de infracÈ›iuni după ce căsnicia lui s-a prăbuÈ™it. Atunci când este eliberat, acesta se întoarce în oraÈ™, jurând că se va răzbuna pe fosta sa soÈ›ie pentru că i-a distrus viaÈ›a.

Când îÈ™i dă seama ce sentimente are aceasta pentru Lymon, Marvin profită de împrejurări È™i îl foloseÈ™te pe bărbat pentru a-i frânge inima. Totul culminează într-o bătaie între domniÈ™oara Amelia È™i Marvin, când aceasta este cât pe ce să câÈ™tige, îi este distrasă atenÈ›ia de către veriÈ™orul Lymon, Marvin câÈ™tigând lupta. Atunci, el È™i Lymon distrug cafeneaua, fură toÈ›i banii din casă, lăsând-o pe Amalia plină de vânătăi È™i bătută.

La sfârÈ™itul poveÈ™tii, naratorul face referire la un grup, denumit "Cei Doisprezece OcnaÈ™i legaÈ›i în lanÈ›uri de pe drumul către Forks Fall", care, la dorinÈ›a administraÈ›iei È›inutului, lucrează la peticirea porÈ›iunilor stricate ale drumului către Forks Fall, dar È™i la lărgirea acestuia. Toată ziua se aude sunetul cazmalelor care lovesc pământul lutos, dar È™i muzică. AceÈ™tia îÈ™i cântă toată ziua durerile, o voce tristă începând o frază, după o clipă alăturându-i-se alta, până ce întregul grup cântă. Cântecul acestuia exprimă sentimentele de disperare È™i singurătate, pe care Amelia le simte după trădarea lui Lymon.

Romanul "Balada tristei cafenele" a avut parte de numeroase adaptări, printre care: în anul 1963 a fost adaptat într-o piesă de teatru, cu acelaÈ™i nume, pusă în scenă de Edward Albee. În anul 1991 cartea a avut parte È™i de o ecranizare de excepÈ›ie, avându-i în rolurile principale pe Vanessa Redgrave, Keith Carradine È™i Rod Steiger, regizorul fiind Simon Callow.

Cartea "Balada tristei cafenele" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, după cum urmează: Coresi (1990), Leda (2008) È™i Polirom (2015).