Cella Serghi - Pe firul de paianjen al memoriei

Cella Serghi, născută la 4 noiembrie 1907, în ConstanÈ›a, a fost o scriitoare È™i traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale perioadei interbelice.

Cartea "Pe firul de păianjen al memoriei" este un volum autobiografic cu aspect de jurnal intim, împletindu-se È™i cu povestea de dragoste dintre Cella Serghi È™i Camil Petrescu, o poveste de iubire neîmplinită. Jurnalul este, de asemenea, o incursiune în timpurile scriitorilor interbelici, o mărturisire a unui stil de viață beom.

"Îmi dădeam seama că timpul a trecut în defavoarea mea. Ce am realizat, încotro merg, ce am să devin? Mă simÈ›eam prinsă ca într-o pânză de păianjen. Caietul era alături. Voiam să-i spun ce mă doare, ce mă neliniÈ™teÈ™te, ce simt. Scriam multe pagini sub forma unor scrisori. A doua zi îmi era ruÈ™ine de platitudinea lor. Rupeam foile din caiet, le mototoleam, le aruncam, după ce, cu ciudă, le făceam bucățele. De ce nu reuÈ™eam? În ce străfunduri stătea adevărul la care voiam să ajung?"

BucureÈ™tiul, oraÈ™ul în care autoarea È™i-a petrecut tinereÈ›ea, este mai mult decât un decor, este un persoanaj în sine, ce inspiră minÈ›ile sclipitoare ale boemei locale, separând foarte discret viaÈ›a personală de cea publică a celebrităților culturale ale vremii. În carte apar foarte mulÈ›i scriitori cunoscuÈ›i, precum: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu.

Prima parte a cărÈ›ii îi este dedicată lui Camil Petrescu, pentru care tânăra Cella face o pasiune de lungă durată. DeÈ™i această dragoste nu s-a concretizat fizic, a atras după sine nenumărate schimbări în destinele celor doi viitori renumiÈ›i prozatori, începând cu modul în care va arăta forma finală a creaÈ›iilor lor, pe care È™i le-au influenÈ›at reciproc. Atunci când a avut loc prima întâlnire, la È™trandul Kiseleff, cel care va primi mai târziu numele de "Ștrandul tineretului", Camil Petrescu nu publicase încă primul său roman, iar Cella nici nu spera că va deveni scriitoare. Era doar o fată venită din ConstanÈ›a în capitală, în postura copilului sărac, dar care reuÈ™eÈ™te să pătrundă, prin frumuseÈ›e È™i inteligență, în cercurile elitiste. După ce a absolvit Facultatea de Drept È™i s-a căsătorit, Cella Serghi s-a dedicat pasiunii pentru Camil Petrescu, cu riscul de a-È™i pune căsnicia în pericol. DeÈ™i È™i-a dorit să devină "doamna Petrescu", Cella s-a mulÈ›umit cu alintul "Moft", cu care o răsplătea Camil Petrescu, cel care a rămas surd de-o ureche în luptele de pe front. Cella È™i-a dorit să devină scriitoare doar pentru a îi demonstra lui Camil că vorbeÈ™te aceeaÈ™i limbă ca el. Însă, cel care nu a acceptat niciodata oficializarea iubirii lor a fost chiar scriitorul Camil Petrescu, chiar dacă era o iubire împărtășită.

"Camil mă privea uneori ca de pe alt tărâm, alteori parcă era gata să mă îmbrățiÈ™eze. Într-o clipă mă tachina, începea să se joace cu mine, să mă chinuie È™i să mă descompună ca pe o jucărie, că să-mi cunoască toate rotiÈ›ele, să fie ale lui."

Odată cu apariÈ›ia în viaÈ›a ei a noului său bun prieten, scriitorul Mihail Sebastian, autorul capodoperei "Steaua fără nume", se face trecerea treptată spre partea a doua a cărÈ›ii, efectuată progresiv, într-un mod care nu È›ine seamă de împărÈ›irea pe capitole.

Jurnalul Cellei Serghi adună laolaltă idei, gânduri, dialoguri, amintiri intime È™i fragmente jurnalistice, într-un carusel de emoÈ›ii ce aduce la viață atmosfera lumii de altădată, cu acurateÈ›ea unei veritabile călătorii în timp.

Cartea "Pe firul de păianjen al memoriei" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cartea Românească (1977), Porus (1991) È™i Polirom (2013).