Cesare Beccaria - Despre infractiuni si pedepse

Cesare Beccaria, născut la 15 martie 1738, a fost un cunoscut economist È™i publicist italian, unul dintre cei mai mari gânditori ai Iluminismului. A fost unul dintre principalii dezvoltatori ai tradiÈ›iei italiene în economie, combinând o teorie utilitară a acÈ›iunii de stat È™i o teorie a valorii cererii È™i ofertei. Una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale a fost tratatul despre justiÈ›ia penală, intitulat "Despre infracÈ›iuni È™i pedepse", în acesta denunÈ›ând tortura, inegalitatea în condamnare È™i disproporÈ›ionalitatea dintre crimă È™i sentință.

Cartea "Despre infracÈ›iuni È™i pedepse", publicată pentru prima oară în anul 1764, este un tratat care condamnă tortura È™i pedeapsa cu moartea, fiind o lucrare de referință în domeniul penologiei - subdomeniu a criminologiei care se ocupă cu cercetarea rolului, funcÈ›iilor È™i scopului unei pedepse. Volumul a marcat punctul culminant al Iluminismului de la Milano, autorul prezentând unele dintre primele argumente moderne împotriva pedepsei cu moartea. Este, de asemenea, prima lucrare completă de penologie, ce susÈ›ine reforma sistemului de drept penal. Cartea lui Beccaria a fost prima lucrare care a abordat reforma penală, sugerând È™i faptul că justiÈ›ia penală ar trebui să se conformeze principiilor raÈ›ionale. În anul 1765, Andre Morellet a tradus lucrarea în limba franceză, acesta fiind larg criticat din cauza libertăților pe care È™i le-a luat în momentul reeditării textului. Morellet considera că textul în italiană al lui Beccaria avea nevoie de câteva clarificări, în acest sens, el decizând să omită anumite părÈ›i, iar uneori adăugând la acestea. Cu toate acestea, el a schimbat, în principal, structura eseului prin mutarea, îmbinarea sau împărÈ›irea capitolelor. Aceste "intervenÈ›ii" erau cunoscute de experÈ›i, dar pentru că Beccaria însuÈ™i indicase într-o scrisoare către Morellet că era pe deplin de acord cu acesta, s-a presupus că aceste adaptări aveau È™i acordul autorului. DiferenÈ›ele erau atât de mari, încât traducerea lui Morellet era atât de diferită de original, încât părea a fi cu totul altă carte decât cea scrisă de Beccaria. "Despre infracÈ›iuni È™i pedepse" a fost prima analiză critică a pedepsei capitale care a cerut abolirea acesteia, Beccaria considerând că este absurd ca legile, care sunt expresia voinÈ›ei publice È™i care pedepsesc omuciderea, să producă ele însele crime È™i, pentru a descuraja cetățenii de la asasinate, să comită public un asasinat.

Pentru autor, nu intenÈ›ia, ci prelungirea, certitudinea È™i promptitudinea pedepsei joacă un rol preventiv în infracÈ›iuni. Beccaria va aborda tema intenÈ›iei în capitolul în care se va ocupa de pedeapsa cu moarte, fiind influenÈ›at de teoriile "senzaÈ›ionalismului". Promptitudinea pedepsei este importantă deoarece în acest fel asocierea celor două idei (crima È™i pedeapsa) este mai puternică în ochii oamenilor, întrucât aceÈ™tia pot înÈ›elege mai direct relaÈ›ia cauză-efect, întârzierea aplicării pedepsei neproducând nimic altceva decât separarea din ce în ce mai mult a acestei relaÈ›ii cauză-efect. În ochii colectivității, aplicarea cât mai rapid a pedepsei serveÈ™te la întărirea sentimentului de pedeapsă justă, în timp ce întârzierea aplicării ei face ca aceasta să fie percepută ca o formă de divertisment. 

Mesajul cărÈ›ii este transmis într-un mod clar È™i animat, în special asupra unui sentiment profund de umanitate È™i urgență față de suferinÈ›a nedreaptă. Acest sentiment uman este ceea ce îl face pe Beccaria să apeleze la raÈ›ionalitate în legi. În timp, principiile cărÈ›ii au influenÈ›at gândirea asupra justiÈ›ie penale È™i a pedepsei infractorilor, ducând la reforme în Europa, în special în FranÈ›a. Reformele susÈ›inute de autor au dus la abolirea pedepsei cu moartea în Marele Ducat de Toscana, primul stat din lume care a luat această măsură.

Cartea "Despre infracÈ›iuni È™i pedepse" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: ȘtiinÈ›ifică (1965), Humanitas (2007) È™i Rosetti (2001).